DragosMone.ro

Râsul ca medicament

Doar atat am de spus. Mi-e dor sa stau pe malul apei, sa ma uit la pluta si sa astept sa vad cum danseaza pe suprafata apei, adusa la viata de un oblete sau un pui de clean.

Sa ajung dimineata pe malul apei, sa imi desfac incet unditele, sa le intind si sa le pun montura potrivita. Niciodata nu pot fi sigur ce pluta imi va placea si ce carlig va merge bine cu momeala aleasa in ultima clipa. Mai bine vin pregatit si aleg la fata locului.

Eu sunt pescar de apa dulce, mi-a placut intotdeauna mai mult pescuitul activ de pe rau, decat cel pasiv de pe balta. Nu imi place sa astept sa traga un peste lenes de o montura grea cat un hard-disk extern(scuzati comparatia, dar e prima care mi-a venit in minte). Mai mult imi place un peste care e sperios si care e greu de pacalit, care cere o montura fina si o atentie sporita. De asemenea, nu sunt lenes. Prefer sa imi schimb locul de 2-3 ori pana gasesc un vad bun, cu pesti activi.

Muresul mi-e drag, pe el am crescut o parte a copilariei mele. El era sa ma ia de tot, el m-a invatat sa inot, din el am scos cel mai mare peste pe care l-am prins si tot el m-a racorit in atatea veri cand eram la bunici.

Si imi place sa pescuiesc pe Mures. Doar ca nu mai e ce a fost odata. Acum 15 ani, mergeam cu o undita de alun cu inele din sarma izolata si 2 cuie pe post de mulineta si ma intorceam cu 2-3 carasi si 1-2 somni. Acum merg cu 5 undite si ma intorc doar cu relaxarea.

Cred ca in weekend dau o ultima fuga pe anul asta sa imi vad prietenul si sa ii cer niste pesti. Poate imi da. Daca nu, raman cu relaxarea.

Pe aceeasi tema:

• Ce faci cand nu mai poti
• Din santier
• Poze din autobuz

Nu tin minte unde am auzit prima data de poze HDR sau unde am vazut primele poze facute cu aceasta tehnologie. Cert e ca eram convins ca e dificil de realizat, ca ai nevoie de aparate foto DSLR si o tona de cunostinte foto. Asadar nu m-am interesat mai departe.

Apoi am vazut pozele facute de Razvan prin Romania. Acum, cand scriu aceste randuri observ ca a scris la vremea respectiva ca pozele sunt facute cu un iPhone, atunci, cand le-am vazut eram convins ca le face cu unul din aparatele lui profi. Apoi a venit la Cluj pentru Cluj Brand Tour si am vazut ca face pozele folosind telefonul.

Asa ca am cautat o aplicatie HDR si pentru micul meu Wildfire si am gasit HDR Camera. Tinand cont ca telefonul nu face poze stralucite de felul lui, ca aplicatia e gratis si ca, in afara de watermark, nu am modificat deloc pozele, mie nu mi se par rele pozele:

Amurg in Gheorgheni

Clujul vazut de pe Calea Turzii

Blocul Spray Farmec

Nori la amurg:

Nori deasupra cartierului Europa:

Incrucisari:

Pe aceeasi tema:

• Frati
• La frizer in Manastur
• O plimbare

Lada de sarituri ca sa fiu mai exact. E vorba de acea lada peste care eram obligati sa sarim in timpul liceului si nu numai.

Prin clasa a 6-a eram o bila. Aveam vreo 65 de kilograme la 1.45m. Oarecum evident, nu excelam la sport, asta ca sa nu spun ca profii imi dadeau 8(care era cea mai mica nota la sport) doar ca sa nu imi strice media, ca eu mai mult de 2 sau 3 nu scoteam, conform baremelor de notare.

Jucam un pic de baschet, cat sa fac un pic de miscare. Era un sport care imi placea pentru ca ma regaseam in mingea cu care se juca, eram ca fratii. Puteam sa ma rostogolesc inainte, inapoi nereusind decat ceva care semana mai mult cu o rostogolire in lateral decat cu ce trebuia sa fie. In rest eram strain de ce ni se cerea la scoala sa facem ca sa ne trecem baremele la sport. Eram mai ingrozit de ziua in care se dadea baremul decat de zilele cu teze la mate, fizica si chimie la un loc.

Daca la gimnastica la sol ma mai chinuiam cumva si, abuzand de umorul profesorului care radea impreuna cu colegii mei de ce imi iesea cand ma chinuiam pe saltea, imi luam o nota cat de cat, problema cea mare era la sarituri. La sarituri ai nevoie de un corp atletic, picioare lungi si puternice si de un echilibru bun. Din toate astea eu aveam doar corpul. Si nu era atletic deloc.

Eram in clasa a 6-a, baremul la sarituri. Prof nou deoarece proful nostru lipsea. Un tip tanar, un adept al sportului la orice nivel. Doar ca tipul nu ma stia pe mine. Daca e cineva sa nu fie bun la nici un sport (inclusiv sah) eu sunt ala. Urmeaza saritura la lada. Pune omul nostru lada si incep fetele. Sar toate si ne cheama pe baieti. Eu m-am tot codit si am amanat momenul glorios. Dar nu scap si ma cheama la saritura. Lada cu 5 elemente: cel de sus si inca 4. Incerc sa rationez cu omul si sa ii explic ca eu nu pot sari cu 5 elemente ci doar cu 4. Nu ma crede si incepe sa strige la mine.

Ideea era sa alergi, sa bati pe trambulina si sa aterizezi pe vine pe lada asezata perpendicular pe directia din care vii tu. Vad ca nu am cu cine discuta si incerc ultimul meu argument: “Domn profesor, mi-e frica!” Tipul raspunde curajos, in timp ce se pozitiona langa lada: “Hai numa’, ca te prind eu si nu cazi”. Ok. Atat vroiam sa aud. Imi iau avant serios, alerg cat pot de tare, bat pe trambulina si … lovesc cu putere vreo 3 elemente de lada si cad cu ele si cu profesorul peste ele pe saltea. Eu, venind cu fata si stiind ce urmeaza, eram cumva pregatit. Pe prof l-am prins nepregatit si a cazut cu coastele peste lada doborata.

M-am ridicat in rasetele colegilor si gemetele profesorului. Sa zicem doar ca, dupa aia, m-a crezut de cate ori i-am spus ca nu pot face ceva si cred sincer ca s-a bucurat cand s-a intors proful nostru si a scapat de mine. True story.

Sursa foto

Pe aceeasi tema:

• De ce e bine sa fii atent la detalii
• Ce se intampla daca ai nasul pe sus
• E greu

Era un camp. In Romania.

Campul era langa un sat. Si oamenii din satul de langa camp s-au gandit ca au nevoie de mai mult spatiu in sat si ca ar fi cazul sa transforme o parte din acel camp din islaz in teren cu case. Asa ca s-au apucat, au trasat inca o strada si au impartit terenurile de pe islaz in gospodarii. Acolo s-au mutat oamenii sarmani care nu aveau locuinte stabile si care aveau nevoie de o casa a lor. Si-au facut garduri, au inceput sa construiasca si, dupa cateva luni aveau gospodariile aproape la fel de aranjate ca ale vecinilor care locuiau in sat. Doar ca ei erau tot pe islaz.

Era un camp. In Belgia.

Campul era langa un sat. Si oamenii din satul de langa camp s-au gandit ca au nevoie de mai mult spatiu in sat si ca ar fi cazul sa transforme o parte din acel camp din islaz in teren cu case. Asa ca s-au apucat, au trasat inca o strada si au impartit terenurile de pe islaz in gospodarii. S-a adunat tot satul, au pus mana de la mana si au tras curent, apa si canalizare pe noua strada. Apoi au asfaltat-o. Apoi, cu ajutorul oamenilor din sat, cei care nu aveau unde locui si pentru care s-a infiintat noua strada, s-au apucat si si-au construit gospodariile si si le-au pus la punct astfel incat, dupa cateva luni nu se mai observa ca ei locuiesc pe fostul islaz. Ei erau in sat.

Ca sa revin la concret, cu intrebari ingineresti:

Daca pentru un parc industrial la noi in tara este obligatoriu sa oferi chiriasilor asfalt, curent, apa si canal pana la poarta, de ce pe strazile noi infiintate intr-un municipiu nu exista utilitatile de mai sus? Intr-un municipiu din jud. Cluj abia acum se baga canalizarea pe o strada unde locuiesc vreo 3-400 de suflete. Vorbim de o colonie muncitoreasca cu case si 2 blocuri. In dimineata in care am ajuns in spatele blocurilor, la ora 9, dintr-un veceu de tara din spatele acelor blocuri a iesit o doamna in pijamale, cu hartia igienica intr-o mana si cheia de la toaleta pe care tocmai a folosit-o in cealalta mana. A inchis lacatul de pe toaleta si a intrat inapoi in bloc. Sunt 8 toalete la 2 blocuri de 16 apartamente. Fiecare are lacat.

Asta in anul in care eu ma plang ca se intampla sa nu am semnal HSDPA ci doar 3G in centrul municipiului Campia Turzii.

Pe aceeasi tema:

• Campia Turzii
• Tropicana Turzii

Strandul Politehnicii din Cluj, duminica. Niste prieteni de-ai mei vad un tip ce…facea poze subacvatice. Cu un telefon. Intr-un prezervativ. Adica asa:

Cum sa faci poze subacvatice cu un smartphone?

Sa analizam putin faza:

• Tehnic vorbind se poate. Teoretic poti face poza prin doua medii transparente (apa si prezervativul) dar dubla refractie prin acele medii iti distruge orice poza.
• Motivatia nu o inteleg. Ce “vede” in apa si nu vede pe mal? Se imbraca fetele cu o suba de lana cand ies din apa? Renunta la costumul de baie in favoarea unui trenci de ploaie? Si legat de asta, s-au terminat pozele de pe net cu gagici in costum de baie si eu nu stiam?
• Costuri. Un telefon de genul asta (probabil un iPhone sau un Samsung Galaxy) costa 4-500 de euro. Tu iei un prezervativ cu 2 lei si il innozi, avand incredere ca nodul acela nu lasa nici o picatura de apa sa ajunga la telefonul tau?
• Timp. Cat timp iti ia sa “pregatesti” dispozitivul subacvatic? 2-3 minute cu tot cu verificarea impermeabilitatii. Cat timp iti ia sa cureti telefonul de gelul din prezervativ dupa ce ai terminat? Destul de mult timp. Si nici nu cred ca telefonul scapa fara sa fie afectat.

Teoretic se poate, practic cineva a incercat, dar trebuie sa fie un om cu mici probleme ca sa faca asa ceva.

Intrebarea existentiala din spatele acestui post este: oare e iPhone 3 sau Samsung Galaxy?

Mersi Calin de poza si poveste.

Pe aceeasi tema:

• Poze din oras