Filed Under (constructii, funny, povesti) by Dragos Mone on 18-01-2012
Este o vorba din popor care spune ca atunci cand mergi pe un drum pe care nu ai mai fost sau cand faci pentru prima data un lucru ar trebui sa iei o piatra in gura.
Pe santier vezi multe si auzi si mai multe. Unul dintre subcontractorii cu care lucram mi-a 
povestit ce a patit acum vreo doi ani. Avand un an bun si afaceri frumusele si-a cumparat un Hummer. Impresionanta masina, lumea intorcea capul dupa ea, actiunea petrecandu-se intr-un orasel mai mic.
Tipul a zis ca si-a luat masina strict pentru a impresiona, nu pentru consum sau pentru bucuria de a-si folosi permisul categoria C (da, la Hummer ai nevoie de categoria C din cauza masei masinii). Lumea intorcea capul, el inainta mandru. Mai claxona zambind cate o gagica cunoscuta sau nu, lumea era frumoasa.
Fiind orasul mic ajungi sa vezi aceiasi oameni in aceleasi locuri, fara sa ii cunosti ajungi sa ii stii. Asa o stia si el pe o domnita zambitoare care astepta cam pe la aceleasi ore autobuzul catre scoala. Doua-trei claxoane si doua-trei zambete si se simtea mai apropiat de tanara eleva. Asa ca intr-o zi cu soare partial si sanse de ploi sporadice a oprit in dreptul ei cu gandul sa dea buna-ziua si poate o ajuta pe fata sa ajunga la scoala. Dialog:
– Buna!
– Buna!
– Te duc la scoala?
– Da, multumesc. Vaaaai ce masina frumoasa ai! Ce tare arata Hummerul si de cand imi doresc sa ma urc intr-unul!
– Nu ai mai fost niciodata cu un Hummer?
– Nu.
– Atunci poate ar trebui sa iei ceva in gura…
– Acum nu pot ca am teza la mate, dar maine daca vrei…
La care tipul s-a blocat.
Sursa foto.
Pe aceeasi tema:
Filed Under (intrebari, povesti) by Dragos Mone on 05-12-2011
Eu am fost baiat cuminte si am primit un ou kinder cu un soarece in el(soarece-medic nu soarece-mancator-de-porumb-din-podul-bunicului) pentru copilul din mine si 2 beri pentru ne-copilul din mine.
Tu ce ai primit de Mos Nicolae?
Pe aceeasi tema:
- Nimic asemanator. Se mai intampla!
… atunci cand simti ca vine iarna. In oras nu se simte diferenta la fel ca la tara.
In weekend am fost la bunici, in Bihor. Acolo se simte ca se apropia iarna altfel. Cand te apropii de sat simti mirosul fumului de fag. Ceata care coboara in vai aduce de pe dealuri mirosul de ud si pamant.
Ludaie coapta (dovleac la cuptor), carnat proaspat, votca fiarta si poame. Ludaia e una din primele mele amintiri din copilaria tot mai indepartata. Ludaie dulce, aromata si mancata direct din coaja. Carnatul este si va ramane la tara simbolul binelui. Daca ai carnat pe masa totul e bine. Niste cartofi sau fasole langa el, niste castraveti murati si pofta mare. Votca fiarta. Palinca nu se fierbe. E prea nobila pentru asa tratamente. Dar votca se tine un pic, cat sa ai de sarbatori de fiert. De fapt, mai mult se incalzeste cu arome magice decat se fierbe. E o stiinta a batranilor. Tinerii nu stiu sa fiarba tuica. Pur si simplu nu stiu.
Am lasat poamele la urma pentru ca sunt deosebite. Poamele pe care le tin eu minte erau facute de vecina Iuliţă. Bunica nu face poame. Am intrebat-o care e reteta. Poamele se culeg cu mana sau cu cleasca, sa nu se batuceasca si sa se strice sau sa-si schimbe gustul. Sunt mere, pere si prune coapte bine. Se taie in felii si se usuca pe o leasa de nuiele peste un foc mic. Leasa trebuie sa fie deasa ca sa nu cada poamele, dar si rara, ca sa patrunda fumul si caldura la poame, sa le usuce si sa le dea magia din gust. Dupa ce sunt uscate se pastreaza pana iarna. Si cand vine gerul si te tine in casa, langa focul din soba, le scoti la iveala si le fierbi in apa curata si pui un pic de miere ( nu de albine, doar zahar – asa i se zice la zahar prin partile de unde vin eu). E un fel de compot cald, cu poame care si-au depasit nivelul de fructe si au trecut catre ambrozie.
Si dupa ce le bagi la intuneric si esti fericit, mai mergi si mai aduci un brat de lemne sa tina toata noaptea focul. Pentru ca e iarna.
Pe aceeasi tema:
povestit ce a patit acum vreo doi ani. Avand un an bun si afaceri frumusele si-a cumparat un Hummer. Impresionanta masina, lumea intorcea capul dupa ea, actiunea petrecandu-se intr-un orasel mai mic. 
