DragosMone.ro

Râsul ca medicament

La inceput m-am obisnuit mai greu cu ideea ca trebuie sa tin o dieta. Dar cantarul era destul de convingator. Asa ca am inceput sa caut. Dupa ce am citit destul de mult despre diete agresive, diete disociate, diete fara carbohidrati, diete cu apa, diete cu sau fara miscare, diete cu praf din marmura neagra de Vascau, diete cu verde de Paris turnat in pahare de cristal, in sfarsit am gasit o dieta care mi se potriveste.

Am decis ca e ceea ce caut si m-am pus pe treaba. In primele zile ma simteam ciudat. Parca ceva nu era in regula cu mine. Apoi m-am obisnuit si efectele au inceput sa se vada. Apoi a inceput sa-mi placa acest mod nou de viata. Pentru ca era o schimbare majora.

Doar ca, de la o vreme incoace, prietenii si colegii au inceput sa ma intrebe daca ma simt bine. Ca nu mai sunt eu. Au inceput intrebarile: “De ce nu mai conduci?”, “De ce ai cearcane?”, “De ce nu te mai intereseaza munca?”, “De ce te clatini?”.

Atunci mi-am dat seama ca dieta pe care o tineam si de care ma indragostisem nu era chiar ceea ce trebuia sa fie. In fond, nu e chiar ok sa umbli mereu cu sticla dupa tine:

Iep! E dieta cu vin. Nu stiu ce face, nu stiu ce presupune, dar suna foarte bine.

Pe aceeasi tema:

• Nimic asemanator. Se mai intampla!

… bine-mi pare,

Am beri reci in trei pahare,

Vara le beau la racoare

Vine vara, bine-mi pare.

Acum serios. Mi-e dor de vremurile care se intorc in curand. Cu seri lungi si calde si haine scurte si racoroase. Si de prieteni adunati in jurul unei mese de lemn plina cu halbe mai mult sau mai putin pline.

Pentru ca viata e frumoasa. Scurta si frumoasa.

Pe aceeasi tema:

• Ce faci cand nu mai poti
• Specialisti
• Ia o pauza

Toata lumea stie ca bucataria ungureasca e deopotriva delicioasa, variata si grea pentru ficatul neantrenat. Joi seara am testat aceasta teorie la restaurantul unguresc Miko unde am fost invitati pentru a testa oferta de all-you-can-eat/drink proaspat lansata.

Ce a fost si cum s-au prezentat puteti vedea in filmul facut de Palatkas:

Despre mancare pot sa va spun ca e de la nota 10 in sus. Mi-a placut in mod deosebit tocanita de burta, guba cu mac, vinul casei si faptul ca poti sa iti alegi singur carnea si poti sa-i ceri bucatarului cum sa ti-o prajeasca.

Meniul complet il puteti gasi aici si va recomand sa profitati de ofertele restaurantului.

Mai multe poze facute de Dan Ciulea la restaurant.

Pe aceeasi tema:

• Un ceaun cinstit
• Un vechi loc nou de mancat bine in Cluj
• Fear is the mind killer

Eram prin anul 4 de facultate, în sesiune, dupa un examen greu. După fiecare examen ne formatam memoria ca să facem loc pentru materia următorului examen. Beam de fericire că am scăpat cu bine sau de supărare că la toamnă mai trecem o dată prin toată materia. Beam.

Dar să revenim la poveste. Examen greu, trecut cu bine, motiv de băutură. Întâmplarea face ca lângă mine sa fie un moldovean . Ăştia beau. Mult. Şi am făcut greşeala să merg cu el la magazin după paîne şi seminte. Şi tot întâmplarea face ca el să vadă o sticlă de tequila şi să i se faca poftă. Şi de aici se întunecă atmosfera.

Întorşi în cameră cu sticla, am mai combinat 2 colegi să bem, unul a venit cu o lamâie şi nişte pălincă, altul cu nişte cola şi a început petrecerea. Am ieşit la fumoar şi dă-i şi mână cu shoturile şi cu o 21 prietenească: cine pierde bea un shot. Eu pierdeam. Mult. Si am început să iau cate o gură de pălincă dupa fiecare shot de tequila.

M-am trezit a doua zi înmăhmurit, cu cateva filmulete si câteva povesti care nu îmi fac cinste. Aşa e cu tequila. Nu cunosc nici un om care să fie mandru de el a doua zi dupa ce a băut tequila. E o băutură mai păcatoasă.

Cam aşa ceva a fost şi la petrecerea Desperados de vineri seara. Am inteles ca s-au intamplat multe si că lumea s-a distrat. Si eu tin minte printre aburii alcoolului ca m-am distrat. Nu credeam că berea combinată cu tequila poate avea aceleaşi efecte ca tequila curată. Se pare ca m-am înşelat. Am vazut niste poze la TVdece-i şi o poveste la Marian. Aşa o fi fost, eu nu ţin minte şi nu recunosc nimic.

Ce ştiu sigur e că dimineaţă m-am trezit cu asta pe mâini:

Cu un certificat de căsătorie între mine şi Alma, năşiţi de Marian şi Cristina:

Cu un alt certificat de căsătorie prin care Bogdan şi-a întemeiat un mini-harem, având ca martori pe doi dintre “foştii” noilor sale soţii:

Şi cu doua perechi de cătuşe. Fără chei. Ce să mai zici?

TEQUILA!!!!!!

Daca sunteti in Timisoara pe 6 octombrie nu ratati o petrecere monstru.

Mulţumesc lui Andrei pentru invitaţii.

Pe aceeasi tema:

• Nimic asemanator. Se mai intampla!

La doar 5 minute de mers pe jos de locuinta mea se afla:

Pe aceeasi tema:

• Vine vara
• Ciuc
• Maine e ziua mea