DragosMone.ro

Râsul ca medicament

La inceput m-am obisnuit mai greu cu ideea ca trebuie sa tin o dieta. Dar cantarul era destul de convingator. Asa ca am inceput sa caut. Dupa ce am citit destul de mult despre diete agresive, diete disociate, diete fara carbohidrati, diete cu apa, diete cu sau fara miscare, diete cu praf din marmura neagra de Vascau, diete cu verde de Paris turnat in pahare de cristal, in sfarsit am gasit o dieta care mi se potriveste.

Am decis ca e ceea ce caut si m-am pus pe treaba. In primele zile ma simteam ciudat. Parca ceva nu era in regula cu mine. Apoi m-am obisnuit si efectele au inceput sa se vada. Apoi a inceput sa-mi placa acest mod nou de viata. Pentru ca era o schimbare majora.

Doar ca, de la o vreme incoace, prietenii si colegii au inceput sa ma intrebe daca ma simt bine. Ca nu mai sunt eu. Au inceput intrebarile: “De ce nu mai conduci?”, “De ce ai cearcane?”, “De ce nu te mai intereseaza munca?”, “De ce te clatini?”.

Atunci mi-am dat seama ca dieta pe care o tineam si de care ma indragostisem nu era chiar ceea ce trebuia sa fie. In fond, nu e chiar ok sa umbli mereu cu sticla dupa tine:

Iep! E dieta cu vin. Nu stiu ce face, nu stiu ce presupune, dar suna foarte bine.

Pe aceeasi tema:

• Nimic asemanator. Se mai intampla!