DragosMone.ro

Râsul ca medicament

Nu stiu cum e la altii, dar eu am probleme cu o situatie care ma loveste tot mai des.

Dimineata e acolo cand ma trezesc. Eu stiu ca trebuie sa ma ridic din pat cand suna alarma.  Dar nu reusesc decat pe la a treia alarma sa o conving ca e vremea sa ma ridic si sa ma pregatesc de o noua zi. Tine de mine ca un copil gras de o inghetata si nu vrea sa imi dea drumul.

La serviciu scap o vreme, ma iau cu lucrul, pauzele de cafea ajuta, discutiile cu colegii la fel. Apoi, cu cat se apropie mai mult finalul programului o simt ca se apropie, ca imi da tarcoale, ca vrea sa imi sara in spate si sa ma doboare. Dar sunt vigilent si reusesc sa plec spre casa intreg si nevatamat.

Aici incepe adevarata lupta…

Ajung acasa si, asa cum e evident pentru oricine ma cunoaste, mi se face foame. Aici cred ca e problema pentru ca incep sa las garda jos. Cand mancam, ne uitam la seriale (asa e cu astia care stau prea mult in online, isi pierd concentrarea si atentia foarte repede), asa ca un film cu o doza maxima de umor si o doza minima de imagini din zona medicilor legisti, ajuta. Filmul ajuta.

Aici deja incep sa pierd lupta. Dupa ce am mancat, ma intind in pat/pe canapea sa ma uit la film pana la final. Apoi mai pun un episod si inca unul. Niste cocosi(popcorn) sau seminte, ceva dulce si trec usor 2-3 episoade si aproape tot atatea ore.

Cand imi dau seama ce s-a intamplat e deja prea tarziu: ziua a trecut, lupta iar am pierdut-o. Lenea si dezorganizarea mi-au mai mancat o zi.

Si maine dimineata iar ma trezesc greu.

Pe aceeasi tema:

• Mi-e dor de pescuit
• On-Off
• Incotro?

Doar atat am de spus. Mi-e dor sa stau pe malul apei, sa ma uit la pluta si sa astept sa vad cum danseaza pe suprafata apei, adusa la viata de un oblete sau un pui de clean.

Sa ajung dimineata pe malul apei, sa imi desfac incet unditele, sa le intind si sa le pun montura potrivita. Niciodata nu pot fi sigur ce pluta imi va placea si ce carlig va merge bine cu momeala aleasa in ultima clipa. Mai bine vin pregatit si aleg la fata locului.

Eu sunt pescar de apa dulce, mi-a placut intotdeauna mai mult pescuitul activ de pe rau, decat cel pasiv de pe balta. Nu imi place sa astept sa traga un peste lenes de o montura grea cat un hard-disk extern(scuzati comparatia, dar e prima care mi-a venit in minte). Mai mult imi place un peste care e sperios si care e greu de pacalit, care cere o montura fina si o atentie sporita. De asemenea, nu sunt lenes. Prefer sa imi schimb locul de 2-3 ori pana gasesc un vad bun, cu pesti activi.

Muresul mi-e drag, pe el am crescut o parte a copilariei mele. El era sa ma ia de tot, el m-a invatat sa inot, din el am scos cel mai mare peste pe care l-am prins si tot el m-a racorit in atatea veri cand eram la bunici.

Si imi place sa pescuiesc pe Mures. Doar ca nu mai e ce a fost odata. Acum 15 ani, mergeam cu o undita de alun cu inele din sarma izolata si 2 cuie pe post de mulineta si ma intorceam cu 2-3 carasi si 1-2 somni. Acum merg cu 5 undite si ma intorc doar cu relaxarea.

Cred ca in weekend dau o ultima fuga pe anul asta sa imi vad prietenul si sa ii cer niste pesti. Poate imi da. Daca nu, raman cu relaxarea.

Pe aceeasi tema:

• Ce faci cand nu mai poti
• Din santier
• Poze din autobuz

Din putul gandirii proprii:

“In offline intalnesti oameni pe care poate vei ajunge sa ii cunosti.

In online cunosti oameni pe care poate vei ajunge sa ii intalnesti.”

Pe aceeasi tema:

• On/Off 6–Comunitati si nise pe internet
• ON/OFF 5
• Cel mai mare dusman

Sau cum ar zice poetul: quo vadis? Unde te afli acum? In viata ta ma refer. Unii sunt la inceput, inca in scoala, inca in pregatire pentru viata. Unii au intrat in pită (cum se zice la noi, la tara) si au luat viata in piept. Altii sunt la sfarsit de drum, numarand anii si sperand sa mai prinda o primavara.

Eu? Eu ma vad proaspat intrat in randul oamenilor mari. Trebuie sa iau decizii care nu imi plac, dar nu le pot evita. Cel mai greu e sa-ti asumi responsabilitatea pentru deciziile tale. Si chiar nu e usor dar, in clipa in care tu esti singurul care alege pentru tine, nu poti arunca responsabilitatea sau vina pe altcineva. Asta inteleg eu prin maturitate, sa te ridici in fata celor din jurul tau si sa spui: eu decid, eu raspund, eu ma bucur si eu sufar ca urmare a deciziilor mele.

Unde sunt? Aici:

Am un drum in fata, sinuos, cu probleme de-o parte si de alta, dar care duce departe. Vor fi multe rascruci. Acolo trebuie sa am grija ce alegeri fac, sa nu-mi uit scopul si directia si sa gasesc varianta optima.

Unde duce acest drum? Mi-am mai facut eu calcule si planuri si nu s-au realizat, asa ca nu ma hazardez cu presupunerile. Scopul ? Nu stiu exact. Directia? Nici atat. Modul de inaintare? Unul care sa nu ma faca sa ma indoiesc de mine, de corectitudinea mea.

Tu? Quo vadis alienus? Tu cum iti vezi drumul? De unde vii, unde esti si incotro te indrepti?

Pe aceeasi tema:

• Cel mai mare dusman
• Mi-e dor de pescuit
• FCC Construction a dat o teapa de milioane de euro pe drumul Cluj – Gherla! In Apahida rigolele incep sa plece FOTO-Video-Animatie 3D

Te-ai plimbat vreodata prin Cluj noaptea?

E liniste. E o liniste nelinistita. Ne e linistea aceea apasatoare pe care o gasesti la munte, in satele pierdute intre paduri. E o liniste tulburata de cate o masina grabita sa se intoarca acasa, de cate un cuplu de studenti care isi cauta un loc linistit unde sa se apropie mai mult de iubirea pe care o viseaza. Din cand in cand se aude o ambulanta in departare ( iar e accident pe feleac ).

Din nou liniste. Ti se face foame ( la mine e un fenomen mai des ). Mai bine ma duc acasa, fast-food-urile nu sunt pentru mine. Nicu parca le-a zis fass-food.

Pe aceeasi tema:

• Fear is the mind killer
• Au venit brazii de craciun la Cluj
• Politia anti-SPAM