Sa incep cu o poveste:
Bunicii mei si locul unde am inceput sa inteleg ce se intampla in jurul meu sunt intr-un sat din Bihor. Acum vreo 10-15 ani, din cele aproximativ 100 de case din sat cam 5-10 erau parasite. Oamenii care s-au nascut in acele case au plecat sau au murit. Urmasii lor nu au avut motive sa se intoarca si au ramas pe unde erau si si-au vazut de viata lor. Azi, au ramas in sat mai putin de jumatate din familiile pe care le tin eu minte. Si asta ma doare.
Pentru unii din acei urmasi, casa unde s-au nascut si au crescut si-a pierdut valoarea sentimentala, asa ca au incercat sa-I gaseasca o valoare mai aproape de nevoile lor, una economica. Vorbind de case vechi din lemn nu aveau ce sa vanda, in afara de tigla de pe casa. Dupa 2-3 ani dupa ce au vandut tigla, singura dovada ca acolo a fost o casa a ramas gramada de pietre care a fost fundatia. Acum, in aceasta stare sunt cam o treime din casele din sat…
Exact asa vad eu si situatia actuala a Muzeului de Istorie a Farmaciei din Cluj. Nu discutam ce a fost in capul celor care au votat legea restituirii de proprietati dupa principiul “restitutio in integrum” cand stiau ca centrele marilor orase din Ardeal, Banat si Moldova sunt afectate de aceasta lege intr-o proportie covarsitoare si nu au facut minimul efort sa gaseasca o alternativa convenabila pentru toata lumea. Asta e alta poveste si ma depaseste. Povestea pe scurt e ca Muzeul de Istorie a Farmaciei isi va pierde actualul sediu, spatiu care ii da farmecul si autenticitatea atat de necesare unui muzeu.
Singura varianta pentru a-l pastra in actuala forma este rentabilizarea lui. Adica aducerea de vizitatori si atragerea atentiei factorilor de decizie care ar putea ajuta la pastrarea unei comori istorice.
Eu nu va povestesc ce am vazut. Doar va arat cateva poze facute de Radu Neag pe pagina de facebook a Muzeului si va provoc sa mergeti sa vedeti cu ochii vostri ce insemna acum 500 de ani farmacia moderna si cat de legata era stiinta de magie.
Mai multe cuvinte si descrieri gasiti la Aronet, Mironeasca, TVdece, Daniel, Stefan, Robinţel, Fegari, Psaico, Sigina si chiar si Vasile pe care nu l-am zarit in grup dar ne povesteste de acasa.
Bravo Aronet, pentru ca incerci sa salvezi un muzeu pe care multi l-au uitat!
Pe aceeasi tema:
