Pentru ca am avut o saptamana plina de plimbari si evenimente, nu am apucat sa va povestesc ce am facut de 1 mai muncitoresc.
Ca orice muncitor pe plantatia internationala, ma folosesc de orice scuza ca sa ies in natura, sa beau o bere si sa prajesc ramasitele unui animal ce umbla prin curte. Asa a fost si anul acesta. Doar ca putin diferit. Am pornit la drum catre munte cu bucuria in suflet, pofta in stomac si ochii la cerul ce promitea ploaie. Impreuna cu niste prieteni am plecat pe ruta Cluj-Gilau-Marisel-Huedin-Cluj, cu gandul sa vedem barajele si, undeva pe drum, sa mancam ceva bun la gratar.
Dupa ce am trecut de Gilau si am intrat practic in munte, plin de turisti de ocazie, fiecare petic de iarba fiind ocupat de familii fericite ca pot trata termic spre consum mici, gratare, pulpe de pui si eternii carnati de Someseni. Dupa Somesul Cald, cu gandul ca oprim oriunde gasim loc liber, am vazut un drum forestier la dreapta si ne-am bagat pe el. Dupa vreo 500m ni s-a aratat cu multa generozitate niste iarba verde si o vatra de foc primitoare chiar langa apa, sub un fost canton silvic.
Ieeeeeiiii!!! Aici mancam. Am scos tot din masina si ne-am apucat sa montam gratarul. In poza de mai jos se vede locul unde am vrut sa gratarim.
Nici o sansa. N-am terminat de montat gratarul ca a si inceput ploaia. Dupa ce am verificat sa nu avem suprize in canton, am hotarat sa ne mutam gratarul sub protectia cantonului.
A fost un noroc deosebit pentru noi sa gasim un asemenea loc (curat si uscat). In timp ce restul lumii pleca inapoi spre oras invinsa de ploaia care nu s-a oprit pana dupa-masa, noi ne vedeam de treaba de parca eram la cabana unchiului Vasile.
In graba plecarii am uitat farfuriile acasa si ne-am trezit cu gratarul sfaraind, salata pregatita dar fara farfurii. Asa ca a trebuit sa improvizam:
E o idee, nu?
Mica trupa de petrecareti care a invins natura (si a povestit prietenilor ca si-a petrecut 1 mai la cabana, nicidecum intr-un canton parasit):
Pe aceeasi tema:
