18
Asa cum poate ati vazut in parcarile pline cu vehicule-destinate-transportului-rutier-de-marfuri aka TIR-uri:
Se zice ca poate trezi si mortul din sicriu la 6 saptamani dupa parastas
Sa vedem daca ma poate tine treaz pana la sfarsitul programului.
22
Anul trecut ne-am mutat. Asa e cand stai cu chirie.
Si aici avem vecini cum aveam si dincolo: si astia isi lasa gunoiul pe holul blocului. Asa ca am inceput sa aplic aceeasi metoda:
Imi las gunoiul langa al lor. Daca tot considera holul comun ca ghena personala incerc asa. Daca nu merge listez pe un A3 un mesaj de genul:
si lipesc mesajul la parter pe cutia lor postala.
Vedem cum merge.
07
Erau niste porumbei ucigasi cu privirea sangerie in cautarea unei noi victime. Ce victima? Simplu. Victima in a carei cautare perpetua se afla acesti sobolani cu pene care polueaza orasele mari. O victima pe care sa se cace. De sus.
In poza de mai jos vedeti porumbeii:
Un detaliu, ca sa vedeti mai bine locul de unde s-au cacat:
Si cum erau ei acolo sus, ce si-au dat seama? Ca fara iaurt au un scaun mai “dur” si mai greu de eliminat. Un scaun compus dintr-o caramida:
Care caramida, in spiritul etern al hulubilor, si-a cautat cuib. Unde? Pe capota mea:
True story mate! Acum trebuie sa vorbesc cu mecanicul sa ma faca de o indreptare si o vopsire.
28
Am inceput sa urcam pieptis muntele. Masinile au ramas jos cu o parte din bagaje. Vor ajunge sus cu ajutorul unei sănii trase de doi huţuli castanii. Jumatatea de ora de urcare promisa s-a transformat in vreo 45 de minute din cauza viscolului. Lupii nu se auzeau. L-am luat ca pe un semn bun. Apoi am aflat ca nu sunt lupi in zona. Nu se apropie din cauza ca le e frica de ursi.
Prima seara a trecut cu sarmale, smantana proaspata si o merişorată la felul principal. La desert am primit o pălincă de mere, o cireşată din cireşe amare şi o dulce afinată. Apoi jocuri si voie bună pana tarziu după miezul nopţii.
A doua zi dimineaţa ne-am trezit cu priveliştea asta:
Sau asta, pentru ca nu mai stiai in ce parte sa privesti:
Dupa amiaza am pornit sa vedem o pestera pe care a descoperit-o Ciprian (fiul gazdei noastre) care ne-a servit si drept ghid. Nu va explic ce inseamna sa mergi 5-600 de metri prin zapada afanata care iti trece de genunchi si care mai e si viscolita pe ici pe colo. Nu va spun pentru ca o sa spuneti ca oamenii astia sunt sinistrati si au nevoie de ajutor. Nu au nevoie de ajutor. E doar iarna.
Intrarea in pestera e o borta prin care se poate trece doar târâş:
Din fericire are doar vreun metru si ceva si apoi te poti ridica in picioare si pasi linistit in pestera uscata care se ascunde intre brazi. Rau e cu pozele facute cu telefonul in bezna.
Apoi iar voie buna, mancare sanatoasa si oameni linistiti. Locul se numeste Torogoata lui Toiuţ si e in Scarisoara. Vorba vine in Scarisoara pentru ca e pe un deal de unde vezi toate imprejurimile. Tineti minte poza de la inceput in care se vede valea? Aia e Scarisoara si valea Ariesului. Aici sus e doar liniste. Si niste oameni care isi fac painea in casa, casele mari si indestulate si isi canta dorul cu un taragot.
Mai multe poze la mine pe facebook. Sau la ei pe facebook. Sau la ceilalti participanti la cura de liniste: Andrei, Groparu, TVdece, Gaben, Eugen cel moldovean, Stefan si Ghizi.
PS1: Conteaza foarte mult cat de faini sunt oamenii care te gazduiesc.
PS2: Ca bonus: costa 80lei pe persoana cazarea pe noapte cu 3 mese incluse. Si mesele va vor face sa uitati restaurantele scumpe din oras.
PS3: Domnul Stefan Teisanu este rugat sa ma apeleze la numarul de telefon 070023272 (0700CEAPA). Multumesc.
27
Facute in weekendul care tocmai s-a incheiat.
Detalii, poze si povestea dupa-masa.