DragosMone.ro

Râsul ca medicament

Este o vorba din popor care spune ca atunci cand mergi pe un drum pe care nu ai mai fost sau cand faci pentru prima data un lucru ar trebui sa iei o piatra in gura.

Pe santier vezi multe si auzi si mai multe. Unul dintre subcontractorii cu care lucram mi-a povestit ce a patit acum vreo doi ani. Avand un an bun si afaceri frumusele si-a cumparat un Hummer. Impresionanta masina, lumea intorcea capul dupa ea, actiunea petrecandu-se intr-un orasel mai mic.

Tipul a zis ca si-a luat masina strict pentru a impresiona, nu pentru consum sau pentru bucuria de a-si folosi permisul categoria C (da, la Hummer ai nevoie de categoria C din cauza masei masinii). Lumea intorcea capul, el inainta mandru. Mai claxona zambind cate o gagica cunoscuta sau nu, lumea era frumoasa.

Fiind orasul mic ajungi sa vezi aceiasi oameni in aceleasi locuri, fara sa ii cunosti ajungi sa ii stii. Asa o stia si el pe o domnita zambitoare care astepta cam pe la aceleasi ore autobuzul catre scoala. Doua-trei claxoane si doua-trei zambete si se simtea mai apropiat de tanara eleva. Asa ca intr-o zi cu soare partial si sanse de ploi sporadice a oprit in dreptul ei cu gandul sa dea buna-ziua si poate o ajuta pe fata sa ajunga la scoala. Dialog:

– Buna!

– Buna!

– Te duc la scoala?

– Da, multumesc. Vaaaai ce masina frumoasa ai! Ce tare arata Hummerul si de cand imi doresc sa ma urc intr-unul!

– Nu ai mai fost niciodata cu un Hummer?

– Nu.

– Atunci poate ar trebui sa iei ceva in gura…

– Acum nu pot ca am teza la mate, dar maine daca vrei…

La care tipul s-a blocat.

Sursa foto.

Pe aceeasi tema:

• Din santier
• Old timer
• Un altfel de birou

Ii vezi pe strada, in tramvaie, in autobuze. Sunt imbracati saracacios, o geaca fara forma sau culoare, blugi albastri ajustati, din PM (Piata Marasti, vorba lu’ Nicu), pantofi dintr-o piele indoielnica cu urme de crema care nu le mai poate aduce luciul de acum 3 ani si o geanta, intotdeauna destramata la colturi, cu fermoarul rupt si urme de folosire indelungata.

Dar ceea ce te frapeaza cel mai mult la ei este privirea. E o privire de om care a fost fortat sa-si calce in picioare mandria, om care stie multe, care poate multe, om care a mancat pe paine materiile la scoala dar care a ajuns sa fie rusinat de ce este. Ii este rusine ca este batjocorit de alti oameni.

Alti oameni care nu sunt demni sa-i curete pantofii, oameni care au mers la scoala doar pentru pauzele prelungite si dupa ce a sunat clopotelul, oameni care stiau mai bine numele barmanilor din oras decat numele profesorilor lor, oameni care au plecat din scoala cu convingerea ca doar prostii invata materii ca matematica, limba romana, fizica, istoria cand sunt atatea de invatat de la viata: şeptica, tigarile aprinse din zborul chibritului, şmenurile cu telefoane, cum sa bei wiskey scump cu cola ieftina, unde e centrul de colectare al fierului vechi cu cel mai bun pret la cupru si alte arte.

Ei sunt jmecherii. Si ei stiu cum sa-i faca pe profesorii nostri sa se rusineze cu ce au ajuns sa fie.

Cine e de vina?  Eu cred ca e din cauza ca smecherii au ajuns sa conduca tara.

PS: Poza am facut-o in tramvai. Intr-o statie s-a urcat si s-a asezat pe scaunul de langa mine. Imbracat saracacios, timid si cu gandul departe. Pantofi cu scai, blugi uzati excesiv, o geaca de cand lumea, fular dintr-o vreme de mult trecuta si caciula din piele. Dupa ce s-a urcat si-a deschis geanta veche si a scos un dosar si un marker si a inceput sa noteze ceva pe marginea foilor scrise. Curios din fire, am tras cu ochiul la unul din titlurile de pe foi(nu tin minte exact numele particulelor, dar…): Electrical measurement of Collins particles. Si da, tot textul si formulele erau in engleza. Omul ala nu era un oricine. Si faza tare e ca textul de mai sus e scris cu vreo 2 saptamani inainte de a face poza si a-l vedea pe domnul cu aspect de vagabond in tramvai.

Ce poti sa mai zici?

Pe aceeasi tema:

• Despre dotarile speciale ale unei masini de imagine