DragosMone.ro

Râsul ca medicament

Am inceput sa urcam pieptis muntele. Masinile au ramas jos cu o parte din bagaje. Vor ajunge sus cu ajutorul unei sănii trase de doi huţuli castanii. Jumatatea de ora de urcare promisa s-a transformat in vreo 45 de minute din cauza viscolului. Lupii nu se auzeau. L-am luat ca pe un semn bun. Apoi am aflat ca nu sunt lupi in zona. Nu se apropie din cauza ca le e frica de ursi.

Prima seara a trecut cu sarmale, smantana proaspata si o merişorată la felul principal. La desert am primit o pălincă de mere, o cireşată din cireşe amare şi o dulce afinată. Apoi jocuri si voie bună pana tarziu după miezul nopţii.

A doua zi dimineaţa ne-am trezit cu priveliştea asta:

Sau asta, pentru ca nu mai stiai in ce parte sa privesti:

Dupa amiaza am pornit sa vedem o pestera pe care a descoperit-o Ciprian (fiul gazdei noastre) care ne-a servit si drept ghid. Nu va explic ce inseamna sa mergi 5-600 de metri prin zapada afanata care iti trece de genunchi si care mai e si viscolita pe ici pe colo. Nu va spun pentru ca o sa spuneti ca oamenii astia sunt sinistrati si au nevoie de ajutor. Nu au nevoie de ajutor. E doar iarna.

Intrarea in pestera e o borta prin care se poate trece doar târâş:

Din fericire are doar vreun metru si ceva si apoi te poti ridica in picioare si pasi linistit in pestera uscata care se ascunde intre brazi. Rau e cu pozele facute cu telefonul in bezna.

Apoi iar voie buna, mancare sanatoasa si oameni linistiti. Locul se numeste Torogoata lui Toiuţ si e in Scarisoara. Vorba vine in Scarisoara pentru ca e pe un deal de unde vezi toate imprejurimile. Tineti minte poza de la inceput in care se vede valea? Aia e Scarisoara si valea Ariesului. Aici sus e doar liniste. Si niste oameni care isi fac painea in casa, casele mari si indestulate si isi canta dorul cu un taragot.

Mai multe poze la mine pe facebook. Sau la ei pe facebook. Sau la ceilalti participanti la cura de liniste: Andrei, Groparu, TVdece, Gaben, Eugen cel moldovean, Stefan si Ghizi. 

PS1: Conteaza foarte mult cat de faini sunt oamenii care te gazduiesc.

PS2: Ca bonus: costa 80lei pe persoana cazarea pe noapte cu 3 mese incluse. Si mesele va vor face sa uitati restaurantele scumpe din oras.

PS3: Domnul Stefan Teisanu este rugat sa ma apeleze la numarul de telefon 070023272 (0700CEAPA). Multumesc.

Pe aceeasi tema:

• Doar 3 poze
• Alba Iulia
• #Bontidatweetmeet

Primele amintiri despre Alba Iulia sunt din Piata Iuliu Maniu, unde opream in drumul spre satul bunicilor pentru a cumpara cacao olandeza la punga de jumatate de kilogram dintr-un magazin ( cred ca se chema Rosu si Negru dar nu sunt sigur ). Tata cauta un loc in parcare si mama mergea la magazin. Eu ramaneam la masina si il tot intrebam pe tata ce fac baietii aia imbracati in geaca de piele care erau tot timpul pe langa statui. El imi spunea ca vand valuta. Nu intelegeam de ce ai cumpara bani straini pe care nu ii poti folosi la noi in tara. Era prin ‘95.

Apoi, in ‘99, ne-am mutat la Ocna-Mures si Alba a devenit judetul adoptiv. In 2003 am inceput scoala de soferi. Sa conduc am invatat in Aiud. Inainte de examen am fost dusi de 2-3 ori si in Alba Iulia ca sa ne obisnuim cu orasul si sa nu fim complet rataciti. Da. Am permis de Alba. In timpul examenului eram convins ca ne pica pe toti 3 care eram in masina. Politistul a fost bland si ne-a dat admis la toti, desi era sa fac accident chiar in fata Catedralei Reintregirii.

Pe vremea cand am vizitat pentru prima data Cetatea Poarta a III-a arata asa:

Acum ea arata asa:

De cand au anuntat bloggeri din Alba concursul Comoara din Cetate mi-am promis ca voi merge sa vad cum arata cetatea renovata. Sa vad ce inseamna Cetatea Alba Carolina. Duminica am reusit sa ajung si mi-am petrecut dupa-masa redescoperind un oras cu istorie.

Am stat la un suc cu Liviu si Jorjh si am discutat elemente de chimie anorganica cu accente pe ionii covalenti. Apoi am avut onoarea unui tur privat al partilor renovate din cetate, tur pentru care ii multumesc frumos lui Emanuel in care am descoperit un om foarte fain. Acest om a plecat de langa familie intr-o zi de duminica doar ca sa faca pe ghidul pentru niste oameni pe care i-a mai intalnit o data. Daca vreti sa vedeti de ce merita vizitata cetatea intrati un pic pe http://cetatealbaiulia.ro si va veti lamuri sau puteti vedea cateva poze facute de mine pe facebook.

Dupa turul in care am vazut ce se poate face cu mult curaj si viziune, asta ca sa nu mentionez si banii, am iesit la o plimbare cu niste prieteni pe bulevardele din oras. Mi-au placut terasele pline, parcul din fata catedralei unde oamenii stateau pe bancile asezate pe iarba, inghetata ca pe vremuri si arteziana mare si frumoasa (arteziana de care nu avem la Cluj). Ne-am intins la bere si povesti cu niste vechi prieteni si am uitat de noi, plecand abia dupa 10 spre Cluj. Fain oras cu oameni si mai faini.

Orasul merita vizitat si cetatea musai vazuta in toata splendoarea ei. Daca ai blog si vrei sa vizitezi Alba Iulia poti castiga un weekend pentru doua persoane cu cazare, masa si tur al orasului si al Cetatii incluse. Pentru asta ii poti explica lui Liviu ce inseamna pentru tine Alba Iulia sau ii poti da lui Andrei idei de promovare pentru oras.

Inside info: am vazut cu ochii mei cum paznicii din cetate isi cresc urmasii intr-o pepiniera interna, nelasand arma din mana nici macar cand ii plimba pe cei mici cu caruciorul. Dovada fotografica:

Pe aceeasi tema:

• Cum sa inventezi un logo
• Un weekend pe acoperisul lumii
• Transilvania Music Event

Vineri dupa-masa, ora 4. Vorbesc cu #Zicu sa facem ceva, sa nu stam in casa sambata.
-Bun.
-Mergem.
-Unde mergem?
-Ai vazut vreodata Castelul Banffy de la Bontida?
-Nu.
-Hai merem.
-Merem.
Pauza si idee: hai sa dam pe twitter poate mai vrea careva sa vina.
-Bah, da nu e cam tarziu sa anuntam ca maine mergem la Bontida?
-O fi tarziu da hai sa dam si vedem dupa aia ce si cum.
Anuntam si se arata cativa interesati.
-Bun asa. Roadtriiiiip!!!!

Ne-am adunat 4 masini si 13 oameni faini: eu, Alma, Alina, Razvan, Vlad, Cami, Dan, Lili, Cristi, Adriana, Monica, Alex si Bogdan.

Am intrat, am vazut, am ras, ne-am minunat, ne-am intristat, ne-am speriat ( al dracului caine, cum statea el fix in usa), ne-am pozat, am ras din nou, iar am pozat si am plecat la o cafea si o ciorba.

Castelul:

Nu l-am uitat nici pe Groparele care o tinut sa fie de fata.

Am dat un ochi si pe unde isi tineau grofii alcoalele:

Ne-am uitat si ce a mai ramas inauntru:

Twitosfera clujeana se inspira din istorie:

Am fost mandru ca un grof, uitandu-se la iobagii lui:

E greu sa strici o poza buna. Impreuna cu Vlad si Cristi am reusit:

Astia am fost:

Si perspectiva inversa:

E clar ca trebuie sa repetam experienta asta si in alte locuri.

Poze mai sunt la Alex, Dan , Adriana si la mine.

Pe aceeasi tema:

• Un weekend pe acoperisul lumii
• Alba Iulia
• OnOff 2 si Odessa in flacari