DragosMone.ro

Râsul ca medicament

E luni, e ziua locurilor secrete.

5. Azi despre Parcul Feroviarilor:

Situat in mijlocul orasului, este o oaza de salbaticie intr-o zona metropolitana. Din intamplare am ajuns acolo dupa ce, trecand cu masina pe Traian, am vazut un pescar sub o salcie pletoasa, intins in iarba si asteptand sa traga pestele.

Se poate intra dinspre Piata Abator sau dinspre pasarela de la intersectia strazilor Traian cu Oasului. Din cate stiu eu, acum se reamenajeaza ca baza sportiva a clubului CFR si nu stiu daca mai este permis accesul.

Ce mi-a placut mult cand am fost acolo e linistea creata de jungla de copaci, tufe si sentimentul ca nu mai esti in Cluj. Umbland prin parc am vazut un perete verde din iedera, perfect drept si inalt de vreo 4-5 metri. M-am apropiat si am vazut ca nu era deloc natural, iedera fiind urcata pe un gard de sarma care avea un loc pe unde se poate trece.

Am inaintat si am ramas surprins sa gasesc terenuri de tenis cu zgura, 3 la numar, cu iarba crescuta pe margine si in cateva locuri pe terenuri.

Cand am mai inaintat mi-am dat seama ca deranjez: o familie cu 2 copii era la plaja si s-au uitat la mine cu un aer intrebator. Ce caut eu in micul lor paradis?

In parc inca exista si o linie pentru un trenulet care pe vremuri plimba copii si parinti in jurul parcului.

Aici puteti vedea peronul de unde se imbarcau oamenii:

Tot aici exista inca vechiul patinoar, folosit acum de copii ca teren de fotbal:

E un parc cum imi place mie: plin de vegetatie, salbatic de-a dreptul si cu ceva istorie in spate. Vara asta vom vedea ce va face clubul CFR cu el.

O harta pentru cei care au nevoie:

Vizualizaţi Parcul feroviarilor pe o hartă mai mare

Pe aceeasi tema:

• Fear is the mind killer
• Au venit brazii de craciun la Cluj
• Politia anti-SPAM

Azi continuam seria vocilor adevarate cu Nick Cave (cunoscut in anumite cercuri ca Nicu Pestera – scuzati bancul prost). Cateva informatii despre el:

Nicholas Edward "Nick" Cave (born 22 September 1957) is an Australian musician, songwriter, author, screenwriter, and occasional film actor.

He is best known for his work as a frontman of the critically acclaimed rock band Nick Cave and the Bad Seeds, established in 1984, a group known for its eclectic influences and musical styles. […] Cave’s music is generally characterised by emotional intensity, a wide variety of influences, and lyrical obsessions with "religion, death, love, America, and violence.’”

Sursa: wikipedia.

Nu m-am putut hotari ce melodie sa aleg, asa ca voilà:

O piesa care pentru mine este bucurie si blestem.

Si o piesa care ma relaxeaza(este oarecum de asteptat sa te relaxeze o piesa despre o crima):

La la la la la
La la la la lee
A little bird lit down on Henry Lee

Ambele piese sunt de pe albumul Murder Ballads.

Pe aceeasi tema:

• Nimic asemanator. Se mai intampla!

TVdece ma provoaca sa va povestesc ce fac eu ca sa nu stau chiar toata ziua in fata calculatorului cu twitter-ul, facebook-ul si blogurile deschise.

La servici, 8-9 ore, sunt legat la net si recunosc, pierd un pic de vreme pe net. Acasa la fel. Mai citesc un articol, mai ma uit la un film, mai ma joc cate un joculet stupid dar addictive, mai golesc readerul etc. Concluzia e ca petrec prea mult timp in fata calculatorului, prea mult timp pe net.

Ce fac pentru a contrabalansa asta? Simplu: fotbal de 2-3 ori pe saptamana, plimbari prin oras cand imi permite vremea, bere cu prietenii, pescuit cand pot si in weekenduri incerc sa nu stau in casa. Fie ca merg acasa, la parinti, fie ca ies pe undeva in natura. Ideea e ca, daca nu facem ceva pentru a impiedica asta, riscam sa ajungem ca intr-o poza veche si faimoasa:

Sunt curios cum se dezinternetizeaza Groparu, Alex si Dan.

Pe aceeasi tema:

• O carte

Mergeam eu linistit spre servici de dimineata cand, pe o straduta din spatele garii am dat peste aceasta dovada a iubirii:

Am filmat eu din directia gresita si mi-am dat seama abia la sfarsit ca textul trebuia citit invers:

‘”Dulceata Esti Deosebita Ne-ar Fi f bine Impreuna Acum Vezi?”

O analiza gramaticala pe text nu ne-ar spune multe despre cel care l-a scris (eventual ca nu a avut prea mult timp la dispozitie si ca nu e foarte familiarizat cu gramatica) dar una de continut ar merge. Nu trebuie judecat omul pentru sintaxa. Trebuie apreciat pentru efortul sau si pentru modul aproape original de a-si exprima sentimentele.

Din text reiese ca exista ceva probleme intre cei doi: “Ne-ar fi f bine impreuna”, probleme ce ii separa. Se poate sa fie vorba despre o constrangere a familiilor, a comunitatii in care traiesc, una legata de distanta sau poate pur si simplu tipa nu il place. Dar asta ar fi pacat, tinand cont de sufletul pus in gestul lui.

Se vede ca el o apreciaza in mod deosebit: “Dulceata Esti Deosebita”, gandindu-se la ea ca la un borcan cu gem. Intrebarea mea este: prune, piersici, caise? Oricare ar fi raspunsul, in ochii lui ea este deosebita, evidentiindu-se dintre celelalte gratie cine stie caror calitati ( vorba ceea: “Beauty is in the eye of the beer holder”).

Din pozitia cuvantului “Acum” deslusim faptul ca el resimte o nevoie imperioasa de a fi impreuna cu ea acum, nu maine, nu poimaine, nevoie care l-a si impins spre gestul uber-romantic de a scrie cu creta pe strada.

In concluzie, ca o confirmare a gestului si curajului de om indragostit, o intreaba cumva in expectativa: “Vezi?”, punandu-si in acel cuvant toate sperantele unei iubiri neimpartasite sau cu piedici terestre.

Se pare ca romantismul nu a murit.

Pe aceeasi tema:

• Nimic asemanator. Se mai intampla!

Sambata trecuta am pornit cu zambetul pe buze si soarele in suflet (ca afara era o vreme de iti era mila si de un iac tibetan sa il tii in aer liber) la pescuit.

Despre conditiile vitrege a povestit Groparu destul. Eu doar va arat cateva poze:

Lacul din stanga complet inghetat ( ici-colo cate o copca), cel din dreapta un pic mai accesibil:

Nu am fost singurii napastuiti de hobby:

In ciuda a 3 solunare consultate pe net, care ne promiteau o experienta piscicola deosebita datorata apropierii lunii de pamant si alinierii astrelor ca la nasterea Ilenei Cosanzene, nu am avut nici o trasatura. Nici una. Deloc. Nimic.

La un moment dat a aparut un grup de localnici (cei din poza de mai sus) care ne-au intrebat cum merge si, cu o privire superioara, au zambit la replica noastra: ‘E moarta mah.’. Dupa 2 ceasuri de frig si ploaie s-au dat batuti si au plecat catre sat mai flamanzi decat au venit si cu gandul ca e post. Poate chiar post negru.

Referitor la acuzele aduse de Groparu, citez: ‘D-aia zic io: bă Dragoş Mone… bă, să-ţ fuţ pescuitul, bă.’ tin sa precizez ca cel mai vinovat pentru expeditia asta a fost insasi reclamantul ( si banui ca au avut ceva influente si Marius cu Radu, care au completat grupul), eu declarandu-ma perfect nevinovat, ca un copil care tocmai a spart un geam si tine prastia la spate, sperand sa nu fie descoperit.

Cu toate astea, tin sa-mi prezint scuzele si regretele legate de situatia neplacuta in care a degenerat o simpla sambata la pescuit.

Pe aceeasi tema:

• Nimic asemanator. Se mai intampla!