La pescuit sau Cum am reusit sa nenorocesc un om

Sambata trecuta am pornit cu zambetul pe buze si soarele in suflet (ca afara era o vreme de iti era mila si de un iac tibetan sa il tii in aer liber) la pescuit.

P3190373

Despre conditiile vitrege a povestit Groparu destul. Eu doar va arat cateva poze:

Lacul din stanga complet inghetat ( ici-colo cate o copca), cel din dreapta un pic mai accesibil:

P3190381

Nu am fost singurii napastuiti de hobby:

 P3190370

In ciuda a 3 solunare consultate pe net, care ne promiteau o experienta piscicola deosebita datorata apropierii lunii de pamant si alinierii astrelor ca la nasterea Ilenei Cosanzene, nu am avut nici o trasatura. Nici una. Deloc. Nimic.

La un moment dat a aparut un grup de localnici (cei din poza de mai sus) care ne-au intrebat cum merge si, cu o privire superioara, au zambit la replica noastra: ‘E moarta mah.’. Dupa 2 ceasuri de frig si ploaie s-au dat batuti si au plecat catre sat mai flamanzi decat au venit si cu gandul ca e post. Poate chiar post negru.

Referitor la acuzele aduse de Groparu, citez: ‘D-aia zic io: bă Dragoş Mone… bă, să-ţ fuţ pescuitul, bă.’ tin sa precizez ca cel mai vinovat pentru expeditia asta a fost insasi reclamantul ( si banui ca au avut ceva influente si Marius cu Radu, care au completat grupul), eu declarandu-ma perfect nevinovat, ca un copil care tocmai a spart un geam si tine prastia la spate, sperand sa nu fie descoperit.

Cu toate astea, tin sa-mi prezint scuzele si regretele legate de situatia neplacuta in care a degenerat o simpla sambata la pescuit.

Post to Twitter

Pe aceeasi tema:

  • Nimic asemanator. Se mai intampla!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *