19
Daca nu stiti ce sa-mi luati de ziua mea, va zic atat: vreau un brad. Un brad ca asta:
14
E a doua zi la rand cand ma leg de Biserica dar ma simt obligat sa va impartasesc ce am primit de dimineata pe mail
Prefer sa nu comentez. Trageti voi concluziile.
01
Eu sunt asa…..mai neserios. Acasa, la servici, cand ies cu prietenii fac glume, farse si orice implica ras sanatos. Pentru ca eu asta fac tot timpul anului, de 1 aprilie ma abtin. E singura zi din an in care apropiatii pot fi siguri ca:
In schimb, azi astept eu sa fiu pacalit. Azi voi face un fel de live blogging cu ce tepe imi iau.
Prima teapa pe ziua de azi: vin la servici, ma asez pe scaun, citesc 2-3 bloguri, un pic de twitter. Ma cheama un coleg sa il ajut cu ceva, iar cand ma ridic de pe scaun simt ca sunt UD! Da! Ud la fund, ca un copil mic pentru ca cineva mi-a pus apa pe scaun. Cine a fost? Suspecti: 2 colegi care au ajuns inaintea mea la birou. Urmeaza clasica investigatie in care ambii refuza sa recunoasca. Dupa vreo 10 min ma suna seful ca sa fug cu masina lui pana la service. Ii povestesc ce s-a intamplat si rade. Dupa 2 minute ma suna inapoi si imi zice ca el mi-a pus apa pe scaun.
Sa ma astept sa-si declare furata masina si sa ma opreasca politia? Si el e cel serios din firma. Sunt curios cu ce vor veni ceilalti colegi.
Va tin la curent.
UPDATE 1: Am plecat putin de la birou si mi-am inchis laptopul. Cand am revenit era pornit. Cine l-a pornit nu a reusit sa treaca de parola :D. Deci o incercare de farsa esuata. Ziua nu e gata inca deci vedem ce urmeaza.
UPDATE 2: Din cauza ca avem mult de lucru nimeni nu a mai incercat nimic la birou. Mi-am pus totusi cheile si portmoneul in sertarul care se inchide cu cheie(ca sa nu am surprize). O teapa ar fi din partea firmelor de curierat: nimeni nu vrea sa duca un pachet care trebuie sa ajunga maine dimineata intr-un orasel din Mures. Oare e teapa?
31
Dupa o tura prin Clujul nostru fain ramai cateodata si cu un gust amar. Ca doar Clujul e oras frumos, dar din pacate e locuit.
In Manastur se vand diverse. Serios. Si ieftin:
Politia Romana ne arata, prin puterea exemplului, unde sa parcam:
Sectia 5, cine e fara de pata sa arunce prima piatra! Dupa cum zicea pescarul barbos.
Si tot politia, de data asta de la sectia 4, a avut ceva ciocniri cu ultrasii U-isti. Doar o banuiala.
O masina foarte frumoasa: Alfa MiTo
Cu o amprenta romaneasca in ea: patura de lana pe bancheta din spate.
Pentru cei care lucreza in publicitate:
Initial am crezut ca sunt 2 afise unul peste altul. Dar nu e asa. E unul singur. Cu o gagica pe o canapea si cu burtiere cum vezi pe Realitatea: 3-4 pe un ecran.
Si ultima poza, dar nu cea din urma:
As dori sa le transmit, din partea muritorilor de rand, zeilor care carmuiesc omnipass si celui care a facut afisul: ‘sau’ STUDCARD au fost primii, ‘sau’ restul sunteti niste incercari palide.
29
Plecand de la comparatia facuta de prietenii de la TVdece “Viaţa de cuplu vs. viaţa de student” m-am gandit sa incep o serie de posturi in care sa povestesc viata mea ca student. Asta asa, pana nu imbatranesc si incep sa uit.
Pentru inceput ar fi important sa stabilim locul, timpul si modul: Dragos Mone a venit la Cluj in anul domnului 2004, septembrie 26. S-a cazat in Caminul 2 din Observator, ca boboc al Facultatii de Constructii (pe atunci) si Instalatii din cadrul Universitatii Tehnice din Cluj-Napoca, sectia CCIA. Pentru cine nu stie, Caminul 2 este al constructorilor(si vreo 5 camere de arhitecti), toti baieti fara prea multa subtilitate, finete sau cizelare. Poate de aia era considerat si cel mai destrabalat/murdar/petrecaret/vesel camin din campus. Vesnic cu chefuri pe hol, politia venea seara de seara, poker, muzica duduind, horinca de maramu, palinca de zalau, vin de pe tarnave, tigari West Ice fara timbru, dimineti la baie cu mai multe fete decat baieti si multe altele.
Toti cei din anul 1 am fost cazati la parter si etajul 4. Noi, la 4 ne simteam un pic superiori fraierilor care au nimerit la parter. Dupa 2 luni ne stiam intre noi, colegi fiind si eram vesnic pe coridoare, in camere la gramada, in 0 (zero) la bere, am ajuns sa intram in alte camere fara sa batem la usa si sa impartim cu oameni pe care i-am salutat prima data acum o luna ultima bucata de slanina.
Camera noastra, 430 era destul de aproape de baie. Studentii nu sunt recunoscuti in lume pentru gradul lor de organizare si planificare a consumului, mai ales cand vine vorba de tigari, paine, zahar, cafea si hartie igienica. Pentru ca noi eram destul de aproape de baie, vesnic intra cate unul intreband: “Bah! N-aveti niste hartie ca mi s-a terminat si e groasa rau?!?”
Dai cat dai….da la un moment dat am pus o schita facuta de un prieten pe un perete extrem de vizibil de la usa:
Cu timpul am scapat de ‘cersetori’. Nu. De fapt mint. Orice ziceam si faceam, pana la urma tot le dadeam oamenilor daca aveau nevoie(daca era urgent).