DragosMone.ro

Râsul ca medicament

O reţetă din copilărie. Nu copilăria mea, dar mi-aş fi dorit gustul acesta ca amintire de pe la 5-6 ani.

Alma mi-a făcut, eu am gustat şi am plantat-o în rândul reţetelor de făcut (categoria simple, rapide şi bune).

Ingrediente:

-1 litru de lapte

-3 linguri de zahăr

-1 cana de gris

-1 plic zahăr vanilat sau 1 strop esenţă de vanilie concentrată

– 2 sau 3 ouă

– puţină sare (se poate si fără).

Se pune laptele la fiert şi se adaugă cele 3 linguri de zahăr şi zahărul vanilat.

Cand laptele dă in clocot se pune in ploaie grisul şi se amesteca repede ca să nu apară cocoloaşe. Se lasă la foc mic 15-20 de minute, amestecând continuu până când se îngroaşă.

Se toarnă grisul cald într-o tavă pe care am pus o folie de aluminiu (se poate pune hartie cerată), singura condiţie fiind ca la final grisul să se desprindă de pe folia respectivă.

Se lasă în tavă să se racească. După ce s-a răcit se poate felia în bucăţi mai mari sau mai mici, dupa cum va place. Eu le-am tăiat dupa cum se vede pe farfurie.

Intr-un alt vas se bat 3 ouă intregi cu un pic de sare (se poate si fără). Bucăţile de gris se dau prin ou şi apoi se prăjesc în ulei într-o tigaie antiaderentă.

Dupa ce s-au prăjit se poate pune zahăr peste ele cât sunt calde pentru ca zahărul se va topi parţial şi le va da un gust mai bun.

Poftă mare !!!

Pe aceeasi tema:

• Nimic asemanator. Se mai intampla!

Cateodata, plimbandu-te prin Cluj observi contraste puternice intre trecut si viitor. Cladiri vechi peste care au trecut cateodata prea multi ani lipite de turnuri de sticla cu reflexii metalice preluate din intro-ul Dallas-ului la care ma uitam in copilarie.
Asa ajungi sa vezi alaturandu-se:

– fosta moara de hartie din sec XVIII din Parcul Rozelor si ansamblul Plopilor Vest
 
– cladiri din ere diferite ale Clujului. De la dreapta la stanga in ordinea vechimii aproximative: 1900, 1950 si 1980.
 
– case vechi daramate ca sa faca loc unor constructii noi si, zic eu, nelalocul lor

– carute si masini la stop:

– Catedrala Schimbarea la Față, cunoscută și ca Biserica Minoriților( construita in perioada 1775-1779) si afisul celui mai tare concert rock din Ardeal de pana acum

– mijloace de transport moderne pentru comunitari care ruginesc in parcarile primariei

– monitoare TFT aruncate pe acoperisul cladirilor

 
– masini moderne si semne publicitare pe o straduta care in alte conditii (fara masini, parabolice si alte semne ale modernitatii) ar fi vrajit multi oameni

– urme ale taranilor adusi cu forta sa populeze manasturul: gradini in spatele blocurilor
 
– betivi(e doar o supozitie) care dorm linistiti la umbra, nederanjati de trafic sau de trecatori
   
– windows error pe panoul CFR, in spate vazandu-se o latura mai rurala a Clujului

Pe aceeasi tema:

• Nimic asemanator. Se mai intampla!

Nu e un banc nou dar e fain:

O echipă de reporteri se deplasează în Daghestan pentru a face un reportaj cu luptătorul tipic naţional. Reporterul:
– Ştim cu toţii că războiul v-a adus numai nenorociri şi tragedii dar cred că mai aveţi puterea să vă aduceţi aminte de o întâmplare fericită din viaţa dumneavoastră!
– Acu câtva timp mi-am pierdut capra în munţi. Atunci ne-am strâns toţi sătenii la mine acasă, am băut vodcă, apoi am plecat, am găsit capra, am adus-o acasă, am futut-o cu toţi, apoi am băut iară vodcă.
Reporterul:
– Ce scârbos, dar totuşi o întâmplare fericită din viaţa dumneavoastră nu puteţi să-mi povestiţi?
– Ba da. Într-o zi nevasta unui sătean s-a pierdut în munţi. Ne-am strâns toţi la el acasă, am băut vodcă, apoi am plecat, am adus femeia acasă, am futut-o cu toţii, apoi am băut iară vodcă.
– Văd că aşa nu merge. Puteţi să-mi povestiţi o întâmplare tristă din viaţa dumneavoastră?
– Într-o zi m-am pierdut în munţi…

Pe aceeasi tema:

• Nimic asemanator. Se mai intampla!

Ce am pus pe acest blog e compus in mare parte din poze facute de mine prin oras. Am pozat lucruri funny, ciudatele, care te fac sa zambesti sau sa iti pui niste intrebari.

Pe aceeasi tema:

• Nimic asemanator. Se mai intampla!

Din seria Tarani in trafic, azi un specimen deosebit:

Taranul de parcare – Paysanus Stopus Aleatorus.

Acesta are o viziune deosebita asupra drepturilor sale si asupra respectarii celorlalti participanti la trafic(folosind limba de lemn a politiei).

Taranul de parcare poate dubla alte masini parcate fara nici cea mai mica mustrare de constiinta. “Sunt doua benzi dom’le! Ceilalti are pe unde sa treaca!”. Probabil….dar tot nu mi se pare ok. Daca nu ar fi un roman la volan, o masina cu numere de Franta nu ar fi oprit asa. Soferul era in masina. Farurile stinse, fara avarii.

In imaginea de mai sus apare un Opel Astra. Taranul era la volan. E un sofer foarte talentat: in oras merge doar intr-a patra si a cincea, afara face depasiri la limita, coloanele de masini nu sunt o problema pentru Shumacherul nostru. In schimb la parcare are nevoie de un spatiu dublu(cel putin). Stie sa se incadreze pe un loc de parcare cum stiu eu sa ma opresc de la mancat lebenita: cand nu mai merge atunci e momentul sa te opresti.

Al treilea taran e PROPRIETAR. Desi sunt marcate si rezervate celor cu abonament doar locurile de pe partea proxima a drumului, acest proprietar are locul lui bine delimitat de doua bucati de beton prevazute cu maner. Inteleg ca tu parchezi acolo de multa vreme, da da-o dracului de treaba! A murit primarul si te-o lasat organizator de parcari. Din cate am auzit, abonamentul pentru un loc de parcare nu e scump(160lei), dar cum sa plateasca un PROPRIETAR pentru locul LUI, primit mostenire din tata in fiu?

Pe aceeasi tema:

• Handicapati
• Taranul de parcare 3
• Ţăranul de parcare 2