DragosMone.ro

Râsul ca medicament

Eram 5 in camera, 20 si ceva de camere pe etaj, 5 etaje, vreo 500 de oameni intr-un camin care mi-a fost casa timp de 4 ani. Acolo am vazut prima data obiceiul prost de a-ti lasa gunoiul la usa. Nu statea mult punga pentru ca cine pleca primul din camin il ducea la ghena.

Cel mai uimit am fost cand, in camin de fete fiind, am vazut in fata unei usi 4 pungi. Si a doua zi erau 5. Si puteau. Dar nu despre harnicia fetelor vorbesc aici. Vorbesc despre un obicei rau si prost, aparut din lenea de a duce gunoiul si amanarea inevitabilului. Problema e lipsa de respect fata de vecinii de palier care trebuie sa-ti suporte mirosul gunoiului pe care l-ai scos din camera ca sa nu iti deranjeze nasul sensibil.

In camin am inteles. Toti eram veniti la facultate, la noi la constructii nu prea sunt suflete sensibile si finute si multi erau veniti de pe sate. Deci ar fi de inteles (nu si de iertat) gestul de a-ti imputi vecinii ca sa nu aromatizezi in mod neplacut camera.

Dar sa faci acelasi lucru intr-un bloc de locuinte……

Asta e imaginea pe care o vad destul de des la noi in scara. Pe 2 dintre vecini i-am vindecat de obiceiul prost. Cand cobor dimineata cu gunoiul meu (pe care, daca pute, il scot pe balcon nu pe scara) il las alaturi de gunoiul lor. Cei doi s-au prins ca nu e ok ce fac. Si unul dintre ei e om insurat,, 2 copii, ma asteptam la mai multe de la el.

Azi-dimineata nu am avut gunoi sa il las la usa vecinului, dar data viitoare cand cobor eu cu gunoi il las sa-l duca el. Daca nu se prinde din prima, sigur dupa a doua oara se civilizeaza.

Pe aceeasi tema:

• Se poate si asa
• Un altfel de trackback
• Cum sa-ti educi vecinii

In urma unor studii realizate de o echipa de cercetatori britanici s-a ajuns la concluzia ca studiile superioare efectuate in centre universitare cu traditie si experienta au un rol benefic si esential in dezvoltarea unei societati armonioase si potente din punct de vedere intelectual.

Printre factorii care imbunatatesc in mod evident aceasta dezvoltare se enumera:

• distanta fata de locuinta parintilor;
• capacitatea proprie (nativa sau dobandita) a studentului de a se descurca singur;
• resursele financiare aflate la dispozitia studentului. Studiile au demonstrat ca acest factor poate influenta in mod diferit personalitati diferite;
• farmecul si carisma subiectului.

Datorita multiplelor studii lansate de catre echipe de cercetatori britanici cvasi-recunoscute de Comunitatea Internationala a Cercetatorilor de Adevaruri partiale si semi-credibile, echipa care a lansat rezultatele studiului prezentat mai sus a fost somata sa prezinte in detaliu cum influenteaza dezvoltarea intelectuala a societatii studiile superioare efectuate in centre universitare cu traditie si experienta.

Raspunsul cercetatorilor a fost unul pe cat de evident, pe atat de subtil si dificil de observat:

Studentii care nu stau cu parintii

(statul cu parintii echivaleaza cu o continuare a liceului si nicidecum cu o studentie adevarata)

fac sex.

Pe aceeasi tema:

• Nimic asemanator. Se mai intampla!

Plecand de la comparatia facuta de prietenii de la TVdece “Viaţa de cuplu vs. viaţa de student” m-am gandit sa incep o serie de posturi in care sa povestesc viata mea ca student. Asta asa, pana nu imbatranesc si incep sa uit.

Pentru inceput ar fi important sa stabilim locul, timpul si modul: Dragos Mone a venit la Cluj in anul domnului 2004, septembrie 26. S-a cazat in Caminul 2 din Observator, ca boboc al Facultatii de Constructii (pe atunci) si Instalatii din cadrul Universitatii Tehnice din Cluj-Napoca, sectia CCIA. Pentru cine nu stie, Caminul 2 este al constructorilor(si vreo 5 camere de arhitecti), toti baieti fara prea multa subtilitate, finete sau cizelare. Poate de aia era considerat si cel mai destrabalat/murdar/petrecaret/vesel camin din campus. Vesnic cu chefuri pe hol, politia venea seara de seara, poker, muzica duduind, horinca de maramu, palinca de zalau, vin de pe tarnave, tigari West Ice fara timbru, dimineti la baie cu mai multe fete decat baieti si multe altele.

Toti cei din anul 1 am fost cazati la parter si etajul 4. Noi, la 4 ne simteam un pic superiori fraierilor care au nimerit la parter. Dupa 2 luni ne stiam intre noi, colegi fiind si eram vesnic pe coridoare, in camere la gramada, in 0 (zero) la bere, am ajuns sa intram in alte camere fara sa batem la usa si sa impartim cu oameni pe care i-am salutat prima data acum o luna ultima bucata de slanina.

Camera noastra, 430 era destul de aproape de baie. Studentii nu sunt recunoscuti in lume pentru gradul lor de organizare si planificare a consumului, mai ales cand vine vorba de tigari, paine, zahar, cafea si hartie igienica. Pentru ca noi eram destul de aproape de baie, vesnic intra cate unul intreband: “Bah! N-aveti niste hartie ca mi s-a terminat si e groasa rau?!?”
Dai cat dai….da la un moment dat am pus o schita facuta de un prieten pe un perete extrem de vizibil de la usa:

  
Cu timpul am scapat de ‘cersetori’. Nu. De fapt mint. Orice ziceam si faceam, pana la urma tot le dadeam oamenilor daca aveau nevoie(daca era urgent).

Pe aceeasi tema:

• Nimic asemanator. Se mai intampla!