Iurant

Poveste din vremea liceului.

Eu am facut liceul intr-un oras mic. Un orasel. Mic. Si lipsit de activitati care sa tina ocupati niste tineri adolescenti. Asa ca faceam tot felul de nebunii ca sa nu ne plictisim. Printre aceste nebunii se numara si jocul cunoscut sub numele de Fazan(interesant link am gasit).

Intr-o seara ma plimbam cu doi colegi: un el, sa-i zicem Cristi si o ea, sa-i zicem Teo.

Noi:       -Hai sa jucam fazan.

Tot noi: -Hai.

……………(cuvinte multe si relativ distractive).

Teo:      – Sobe

Cristi:    – Beriliu

Eu:         – Iurant :D.

Teo:       – Nu exista cuvantul iurant.

Eu:         – Exista.

Cristi:     – Da, exista (s-a prins de faza).

Teo:        – Ce e iurantul?

Eu:          – Am citit la fizica de el. Cristi, tu stii!

Cristi:      – (Intrand in joc) La electromagnetism.

Eu:           – Exact! E un vortex electromagnetic.

Teo:         – Nu cred.

Noi:          – Daca stim amandoi de el, exista. Si oricum zici asta ca sa nu fii blocata.

Pentru ca ne-am sustinut aberatia cu convingere si nu am ezitat nici unul ne-a crezut. De atunci iurantul a devenit simbolul prostirii pe fata a oamenilor creduli.

Concluzia? Daca tu crezi cu tarie intr-o prostie (sau cel putin simulezi destul de bine increderea) te vor crede si altii.

Post to Twitter

Pe aceeasi tema:

One Response to Iurant

  1. Bogdan says:

    Păi nici nu prea avea șansă de scăpare tipa, din ce înțeleg =))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *