DragosMone.ro

Râsul ca medicament

Azi dimineata, la iesirea din bloc era sa calc pe asta:

Un melc usor aplatizat si inca unul putin terifiat de gandul ca va ajunge ca fratele lui mai grabit.

As fi fost curios sa vad daca doar il ocoleste pe recent trecutul din lumea-celor-care-nu-cuvanta in lumea-celor-ce-nu-misca-nu-respira-nu-traiesc sau se intoarce de tot. Pentru ca nu aveam cele 5 minute necesare (eram deja in intarziere) am plecat mai departe la servici si am ramas cu presupusul.

Oare acel melc este constient de faptul ca moartea il asteapta la fiecare colt? [NA: Discutam metaforic aici, da?] In drumul tau vezi obstacole si esecuri sau ocazia sa fii mai bun decat predecesorii tai? Poti sa iti tragi puterea necesara pentru a depasi piedicile din increderea ca tu esti mai bun decat cel cazut (sau calcat in picioare, dupa caz) si ca poti mai mult? Cand vezi cat de mult a esuat cel de dinaintea ta (de la 4cm inaltime si vreo 10cm cubi a fost redus la 0,3cm inaltime si 2cm cubi) zambesti vazand asta ca o ocazie sa demonstrezi ca esti mai bun sau incepi sa intrezaresti forma si durerea esecului propriu?

Era o vorba: “Nu te increde in norocul tau. Bazeaza-te pe el!”. Eu asa fac si pana acum nu prea am dat gres. Poate ca am ajuns mai tarziu la tinta, dar am ajuns. De obicei nu stau sa ma gandesc mult (am mici dificultati cand ma concentrez asupra unei idei mai mult de 10 secunde). Actionez pe cea mai buna varianta pe care o vad. Daca as fi in locul melcului, as ocoli cat mai scurt pe recent trecutul din lumea-celor-care-nu-cuvanta in lumea-celor-ce-nu-misca-nu-respira-nu-traiesc si as merge mai departe. Sansele sa vad cum arata marimea 42 de jos in sus sunt la fel de mari indiferent de directia aleasa, asa ca de ce sa ma retrag. Asa ca tot inainte, ca rusii!

Pe aceeasi tema:

• The Fast and The Furious