DragosMone.ro

Râsul ca medicament

Tu ai drumul tau. E clar definit: liceu teoretic terminat, bacul luat(unii) si facultatea inceputa. Visul tau este sa vindeci oamenii de fobii(psiholog) / sa construiesti case(constructor) / sa scoti adevarul la lumina(jurnalist).

Ceea ce nu stii e ca in viata e ca in poza de mai sus: cateodata cariera te scoate din drumul tau frumos aslfaltat, pregatit de multa vreme si te duce pe cai nebanuite, prin diferite firme si proiecte si ajungi sa faci lucruri pe care nu te asteptai niciodata sa le iubesti. Dar asa e cu serviciul. In lumea reala faci ce se nimereste, inveti (daca ai cap) de peste tot si iti pregatesti drumul visat.

Nimeni nu iti ofera nimic gratis pentru ca esti de treaba. Nimeni nu iti datoreaza nimic. Nicaieri nu esti “iubit” neconditionat. Depinde de tine ca om sa te faci apreciat, sa demonstrezi ca meriti, sa le arati colegilor ca se pot baza pe tine si sefilor ca au facut o alegere buna.

Ideea e sa cresti, profesional vorbind, si apoi sa ai pretentii.

Nimeni nu iti da nimic gratis.

Poti sa iti cresti brandul personal si sa iti umflii meritele si bagajul  de cunostinte, dar ajungi sa dai cu capul de pragul de sus, conform axiomei “Fiecare este promovat pana isi atinge nivelul de incompetenta.”

True story. O traiesc.

Pe aceeasi tema:

• Nimic asemanator. Se mai intampla!

In ultima vreme, pe meleagurile internetului autohton se simte tot mai pregnant prezenta unui nou tip de on-liner. El se gaseste peste tot, nimeni nu scapa de el. Poate fi amuzant sau total anost. Poate veni cu idei noi sau doar sa le macine in continuare pe cele vechi. Dar caracteristica lui intr-o discutie este aportul de idei off-topic.

Chiar si wikipedia a auzit de trol si ni-l prezinta:

a troll is someone who posts inflammatory, extraneous, or off-topic messages in an online community, such as an online discussion forum, chat room, or blog, with the primary intent of provoking readers into an emotional response or of otherwise disrupting normal on-topic discussion.

Eu va prezint azi doua tipuri de troli: unul este trolul vesel, care aduce culoare discutiei si merita bagat in seama de dragul umorului si al doilea este cel care trebuie ignorat deoarece aportul au de idei nu trezeste zambete nici macar pe fata lui de perna.

Primul tip de trol(cel vesel, din policarbonat):

Al doilea tip de trol (cel anost, din material textil):

Da?

Pe aceeasi tema:

• Nimic asemanator. Se mai intampla!

S-a pus un pret pe capul tau!

Barandi Solutions Cluj cauta PHP developer. Daca eu te conving pe tine cititorule sa iti trimiti CV-ul la jobs@barandisolutions.ro si ei te selecteaza si te angajeaza, eu castig 100 de dolari si tu castigi un job fain.

Daca esti interesat anunta-ma, eu te taguiesc in posterul de la Barandi, tu trimiti CV-ul tau si poate castigam amandoi. Sau daca ai un prieten care corespunde descrierii il poti tagui in poster si sa ai tu sansa sa castigi suta de dolari. Bafta!

Pe aceeasi tema:

• Nimic asemanator. Se mai intampla!

Foarte impresionat. Asa am fost in acest weekend.

De ce? De ce am vazut, de ce am facut, de ce am invatat, de oameni, de locuri, de tehnologii. Mie imi place muntele. Imi place tehnologia, imi plac utilajele si imi plac constructiile vechi si noi. Imi plac oamenii, imi plac iesirile in natura si imi place sa incerc lucruri noi.

Simplu si scurt, ce mi-a placut:

• Crina Coco Popescu mi-a adus aminte ca exista si altceva in viata in afara biroului, serviciului si a calculatorului legat la net. Imi ridic palaria in fata ei si a celor din jurul ei, ii urez bafta multa la anul ( in aprilie pleaca pe Everest. Ca sa il urce.)

• Fratii Doru si Mircea Panaitescu care mi-au adus aminte cat de mult imi place muntele, cate bucurii mici dar profunde iti poate aduce natura si cat de mult imi doresc un Paragus al meu.

• Profesionalismul lui Catalin Hosu si pasiunea pe care o pune in promovarea acestui proiect. De faptul ca, tehnic vorbind, proiectul depaseste cu mult ca anvergura si calitate orice alt proiect de minerit de la noi din tara.

• Am avut ocazia sa cunosc mai bine oamenii din Cluj si Alba, dovedind inca o data ca in spatele www-urilor sunt oameni, cu bune si cu rele.

Am fost profund dezamagit de:

• Starea in care se afla satul Rosia Montana, unde singurele cladiri care arata cat de cat sunt cele reabilitate de RMGC, in contrast cu celelalte case.
• Gradul de poluare care poate fi ridicat la nivel de dezastru lasat in urma de statul roman cand a inchis mina si efectiv a parasit zona acum 5 ani.

• Discutia cu d-l Sorin Jurca, directorul Fundatiei Culturale Rosia Montana, ONG care incearca sa declare zona ca patrimoniu UNESCO. Pe site e clar ce doreste ONG-ul respectiv, existand vreo 5 linkuri spre pagina de donatii. In discutia avuta cu d-l director ne-am lamurit care e pozitia dansului:

Blogger:”Si daca lumea (oamenii ramasi in sat) se hotarasc sa vanda?”

Sorin Jurca: “Pe mine nu ma intereseaza ce face lumea, eu lucrez ca director la aceasta fundatie si am trei pamanturi in zona de exploatare pe care nu le vand.”

Nu foarte convingator.

Ce ma deranjeaza e ca foarte multi oameni se opun exploatarii fara sa accepte/cunoasca realitatea si fara sa inteleaga ce li se ofera pe tava de catre ONG-urile capusa care nu ar avea activitate daca nu ar avea corporatii cu care sa se razboiasca. Si argumentele sunt pe tava RMGC-ului, pe cand pe tava ONG-urilor sunt doar frustrari, interese financiare ascunse si bune intentii orientate gresit.

Pe aceeasi tema:

• Nu mai e mult

Eu imi fac pauzele de tigara. Nu fumez, dar ma relaxez cat timp altii fumeaza. Nu vad de ce ei pot iesi din birou 5 minute la o poveste si un cui si eu nu. Daca nu fumez nu am dreptul la o pauza? Plus ca cele mai faine discutii se petrec la o tigara.

E dreptul fiecaruia sa bage in el ce vrea, atata timp cat nu ma afecteaza pe mine sau pe altii in mod direct. E alegerea mea sa stau langa fumatorii si sa “beneficiez” de combinatia fum+povesti.

Nu fac eforturi sa ii convertesc pe fumatori la sanatate, eventual le mai zic cateodata, cand ii prinde cate o tuse ca ar putea sa lase tigarile. Raspunsul lor este: stiu, pot, m-am mai lasat, acum nu e momentul. Fiecare cu alegerile sale.

Totusi nu inteleg ideea de a continua sa consumi ceva cand vezi ca iti face rau. Aici vorbesc de oamenii care alearga 100 de metri si scot limba de un cot si recunosc faptul ca nu pot face efort din cauza fumatului. Vezi ca iti face rau si ca te afecteaza la modul serios, dar nu te poti aduna sa iti faci curaj si ambitie sa renunti la tigara?

De ce?

Pe aceeasi tema:

• Nimic asemanator. Se mai intampla!