DragosMone.ro

Râsul ca medicament

Cand toamna ma loveste atat de violent in raceala ei inerta nu imi ramane decat sa ma retrag in sufletul meu si sa plang dupa caldura verii. E la fel ca atunci cand am intalnit-o pe EA. Era imbracata in nuante pastelate smulse din sufletul pamantului cald. Totul in jur era rece, doar ochii ei ardeau ca doi carbuni scosi din forja. Ardeau stralucitori cu lacrimi pure, cristaline. Ruptura din sufletul EI se reflecta in sufletul meu ca intr-o oglinda din budoarul ingerilor. Simteam cu ma patrunde durerea ei si simteam NEVOIA sa imi impletesc sufletul si sa ma daruiesc in totalitate.

Dar EA, cruda ca un trandafir care iti strapunge pielea cand vrei sa il atingi, s-a uitat speriata catre mine si m-a impins. AH! Cum sa respingi cu atata raceala si impasibilitate  un suflet geaman? Cum sa arunci la ghena desertaciunii sentimentele inaltatoare ale unui biet indragostit? Cum sa desertezi cu atata teama cosul amorului in abisul negru al desconsideratiei? CUM?

Pamflet din seria “Scrie ca Radu F. Otravă“ Day. Alte articole la Arhi, Sirb, Eftimie, Auraş, Mariciu, Hoinaru, Zoso, The Fua, Răzvan Baciu.

Pe aceeasi tema:

• Nimic asemanator. Se mai intampla!