DragosMone.ro

Râsul ca medicament

Foarte impresionat. Asa am fost in acest weekend.

De ce? De ce am vazut, de ce am facut, de ce am invatat, de oameni, de locuri, de tehnologii. Mie imi place muntele. Imi place tehnologia, imi plac utilajele si imi plac constructiile vechi si noi. Imi plac oamenii, imi plac iesirile in natura si imi place sa incerc lucruri noi.

Simplu si scurt, ce mi-a placut:

• Crina Coco Popescu mi-a adus aminte ca exista si altceva in viata in afara biroului, serviciului si a calculatorului legat la net. Imi ridic palaria in fata ei si a celor din jurul ei, ii urez bafta multa la anul ( in aprilie pleaca pe Everest. Ca sa il urce.)

• Fratii Doru si Mircea Panaitescu care mi-au adus aminte cat de mult imi place muntele, cate bucurii mici dar profunde iti poate aduce natura si cat de mult imi doresc un Paragus al meu.

• Profesionalismul lui Catalin Hosu si pasiunea pe care o pune in promovarea acestui proiect. De faptul ca, tehnic vorbind, proiectul depaseste cu mult ca anvergura si calitate orice alt proiect de minerit de la noi din tara.

• Am avut ocazia sa cunosc mai bine oamenii din Cluj si Alba, dovedind inca o data ca in spatele www-urilor sunt oameni, cu bune si cu rele.

Am fost profund dezamagit de:

• Starea in care se afla satul Rosia Montana, unde singurele cladiri care arata cat de cat sunt cele reabilitate de RMGC, in contrast cu celelalte case.
• Gradul de poluare care poate fi ridicat la nivel de dezastru lasat in urma de statul roman cand a inchis mina si efectiv a parasit zona acum 5 ani.

• Discutia cu d-l Sorin Jurca, directorul Fundatiei Culturale Rosia Montana, ONG care incearca sa declare zona ca patrimoniu UNESCO. Pe site e clar ce doreste ONG-ul respectiv, existand vreo 5 linkuri spre pagina de donatii. In discutia avuta cu d-l director ne-am lamurit care e pozitia dansului:

Blogger:”Si daca lumea (oamenii ramasi in sat) se hotarasc sa vanda?”

Sorin Jurca: “Pe mine nu ma intereseaza ce face lumea, eu lucrez ca director la aceasta fundatie si am trei pamanturi in zona de exploatare pe care nu le vand.”

Nu foarte convingator.

Ce ma deranjeaza e ca foarte multi oameni se opun exploatarii fara sa accepte/cunoasca realitatea si fara sa inteleaga ce li se ofera pe tava de catre ONG-urile capusa care nu ar avea activitate daca nu ar avea corporatii cu care sa se razboiasca. Si argumentele sunt pe tava RMGC-ului, pe cand pe tava ONG-urilor sunt doar frustrari, interese financiare ascunse si bune intentii orientate gresit.

Pe aceeasi tema:

• Nu mai e mult