DragosMone.ro

Râsul ca medicament

Eu imi fac pauzele de tigara. Nu fumez, dar ma relaxez cat timp altii fumeaza. Nu vad de ce ei pot iesi din birou 5 minute la o poveste si un cui si eu nu. Daca nu fumez nu am dreptul la o pauza? Plus ca cele mai faine discutii se petrec la o tigara.

E dreptul fiecaruia sa bage in el ce vrea, atata timp cat nu ma afecteaza pe mine sau pe altii in mod direct. E alegerea mea sa stau langa fumatorii si sa “beneficiez” de combinatia fum+povesti.

Nu fac eforturi sa ii convertesc pe fumatori la sanatate, eventual le mai zic cateodata, cand ii prinde cate o tuse ca ar putea sa lase tigarile. Raspunsul lor este: stiu, pot, m-am mai lasat, acum nu e momentul. Fiecare cu alegerile sale.

Totusi nu inteleg ideea de a continua sa consumi ceva cand vezi ca iti face rau. Aici vorbesc de oamenii care alearga 100 de metri si scot limba de un cot si recunosc faptul ca nu pot face efort din cauza fumatului. Vezi ca iti face rau si ca te afecteaza la modul serios, dar nu te poti aduna sa iti faci curaj si ambitie sa renunti la tigara?

De ce?

Pe aceeasi tema:

• Nimic asemanator. Se mai intampla!