Filed Under (ganduri, intrebari) by Dragos Mone on 01-08-2011
Tu ai drumul tau. E clar definit: liceu teoretic terminat, bacul luat(unii) si facultatea inceputa. Visul tau este sa vindeci oamenii de fobii(psiholog) / sa construiesti case(constructor) / sa scoti adevarul la lumina(jurnalist).
Ceea ce nu stii e ca in viata e ca in poza de mai sus: cateodata cariera te scoate din drumul tau frumos aslfaltat, pregatit de multa vreme si te duce pe cai nebanuite, prin diferite firme si proiecte si ajungi sa faci lucruri pe care nu te asteptai niciodata sa le iubesti. Dar asa e cu serviciul. In lumea reala faci ce se nimereste, inveti (daca ai cap) de peste tot si iti pregatesti drumul visat.
Nimeni nu iti ofera nimic gratis pentru ca esti de treaba. Nimeni nu iti datoreaza nimic. Nicaieri nu esti “iubit” neconditionat. Depinde de tine ca om sa te faci apreciat, sa demonstrezi ca meriti, sa le arati colegilor ca se pot baza pe tine si sefilor ca au facut o alegere buna.
Ideea e sa cresti, profesional vorbind, si apoi sa ai pretentii.
Nimeni nu iti da nimic gratis.
Poti sa iti cresti brandul personal si sa iti umflii meritele si bagajul de cunostinte, dar ajungi sa dai cu capul de pragul de sus, conform axiomei “Fiecare este promovat pana isi atinge nivelul de incompetenta.”
True story. O traiesc.
Pe aceeasi tema:
- Nimic asemanator. Se mai intampla!
Foarte impresionat. Asa am fost in acest weekend.
De ce? De ce am vazut, de ce am facut, de ce am invatat, de oameni, de locuri, de tehnologii. Mie imi place muntele. Imi place tehnologia, imi plac utilajele si imi plac constructiile vechi si noi. Imi plac oamenii, imi plac iesirile in natura si imi place sa incerc lucruri noi.
Simplu si scurt, ce mi-a placut:
- Crina Coco Popescu mi-a adus aminte ca exista si altceva in viata in afara biroului, serviciului si a calculatorului legat la net. Imi ridic palaria in fata ei si a celor din jurul ei, ii urez bafta multa la anul ( in aprilie pleaca pe Everest. Ca sa il urce.)
- Fratii Doru si Mircea Panaitescu care mi-au adus aminte cat de mult imi place muntele, cate bucurii mici dar profunde iti poate aduce natura si cat de mult imi doresc un Paragus al meu.
- Profesionalismul lui Catalin Hosu si pasiunea pe care o pune in promovarea acestui proiect. De faptul ca, tehnic vorbind, proiectul depaseste cu mult ca anvergura si calitate orice alt proiect de minerit de la noi din tara.
- Am avut ocazia sa cunosc mai bine oamenii din Cluj si Alba, dovedind inca o data ca in spatele www-urilor sunt oameni, cu bune si cu rele.
Am fost profund dezamagit de:
- Starea in care se afla satul Rosia Montana, unde singurele cladiri care arata cat de cat sunt cele reabilitate de RMGC, in contrast cu celelalte case.
- Gradul de poluare care poate fi ridicat la nivel de dezastru lasat in urma de statul roman cand a inchis mina si efectiv a parasit zona acum 5 ani.
- Discutia cu d-l Sorin Jurca, directorul Fundatiei Culturale Rosia Montana, ONG care incearca sa declare zona ca patrimoniu UNESCO. Pe site e clar ce doreste ONG-ul respectiv, existand vreo 5 linkuri spre pagina de donatii. In discutia avuta cu d-l director ne-am lamurit care e pozitia dansului:
Blogger:”Si daca lumea (oamenii ramasi in sat) se hotarasc sa vanda?”
Sorin Jurca: “Pe mine nu ma intereseaza ce face lumea, eu lucrez ca director la aceasta fundatie si am trei pamanturi in zona de exploatare pe care nu le vand.”
Nu foarte convingator.
Ce ma deranjeaza e ca foarte multi oameni se opun exploatarii fara sa accepte/cunoasca realitatea si fara sa inteleaga ce li se ofera pe tava de catre ONG-urile capusa care nu ar avea activitate daca nu ar avea corporatii cu care sa se razboiasca. Si argumentele sunt pe tava RMGC-ului, pe cand pe tava ONG-urilor sunt doar frustrari, interese financiare ascunse si bune intentii orientate gresit.
Pe aceeasi tema:
Filed Under (ganduri, intrebari) by Dragos Mone on 25-07-2011
Eu imi fac pauzele de tigara. Nu fumez, dar ma relaxez cat timp altii fumeaza. Nu vad de ce ei pot iesi din birou 5 minute la o poveste si un cui si eu nu. Daca nu fumez nu am dreptul la o pauza? Plus ca cele mai faine discutii se petrec la o tigara.
E dreptul fiecaruia sa bage in el ce vrea, atata timp cat nu ma afecteaza pe mine sau pe altii in mod direct. E alegerea mea sa stau langa fumatorii si sa “beneficiez” de combinatia fum+povesti.
Nu fac eforturi sa ii convertesc pe fumatori la sanatate, eventual le mai zic cateodata, cand ii prinde cate o tuse ca ar putea sa lase tigarile. Raspunsul lor este: stiu, pot, m-am mai lasat, acum nu e momentul. Fiecare cu alegerile sale.
Totusi nu inteleg ideea de a continua sa consumi ceva cand vezi ca iti face rau. Aici vorbesc de oamenii care alearga 100 de metri si scot limba de un cot si recunosc faptul ca nu pot face efort din cauza fumatului. Vezi ca iti face rau si ca te afecteaza la modul serios, dar nu te poti aduna sa iti faci curaj si ambitie sa renunti la tigara?
De ce?
Pe aceeasi tema:
- Nimic asemanator. Se mai intampla!
Filed Under (idei, interesant, intrebari) by Dragos Mone on 30-06-2011
Daca aveti 11 minute, de fapt 10:48, puteti urmari rezultatele unor studii asupra a ceea ce ne motiveaza la locul de munca si alte cateva explicatii:
Idei? Intrebari?
Pe aceeasi tema:
Ieri mi-am dat seama ca nu trebuie sa pleci in tari straine ca sa te simti la tropice. De ce sa dai o caruta de bani pe avion si hotel cand poti merge in Campia Turzii si sa ai parte de umbra palmierilor?
Ieri eram in trecere prin Campia Turzii si am vazut palmierii adusi din Olanda de primaria orasului. Ziua de Cluj ne spune ca sunt in numar de 27 si au costat 8500lei. Se pare ca primarul Ioan Vasinca si vicele Ioan Moldovan au considerat ca aceasta investitie exotica va ajuta moralul locuitorilor si va “şoca“ trecatorii.
Intreb si eu ca un om simplu si fara pretentii: nu se puteau cheltui banii aia in scopuri mai bune? Toate strazile din Campia sunt asfaltate? Toata lumea are apa curenta si canalizare? Toate caminele de batrani au toate cele necesare? Sau d-l Vasinca se ia dupa Mazare si vrea sa transforme Campia Turzii intr-o noua Mamaia?
Pe aceeasi tema:
