Viata de student

Filed Under (funny, viata de student) by Dragos Mone on 29-03-2011

Tagged Under : , ,

Plecand de la comparatia facuta de prietenii de la TVdece “Viaţa de cuplu vs. viaţa de student” m-am gandit sa incep o serie de posturi in care sa povestesc viata mea ca student. Asta asa, pana nu imbatranesc si incep sa uit.

Pentru inceput ar fi important sa stabilim locul, timpul si modul: Dragos Mone a venit la Cluj in anul domnului 2004, septembrie 26. S-a cazat in Caminul 2 din Observator, ca boboc al Facultatii de Constructii (pe atunci) si Instalatii din cadrul Universitatii Tehnice din Cluj-Napoca, sectia CCIA. Pentru cine nu stie, Caminul 2 este al constructorilor(si vreo 5 camere de arhitecti), toti baieti fara prea multa subtilitate, finete sau cizelare. Poate de aia era considerat si cel mai destrabalat/murdar/petrecaret/vesel camin din campus. Vesnic cu chefuri pe hol, politia venea seara de seara, poker, muzica duduind, horinca de maramu, palinca de zalau, vin de pe tarnave, tigari West Ice fara timbru, dimineti la baie cu mai multe fete decat baieti si multe altele.

Toti cei din anul 1 am fost cazati la parter si etajul 4. Noi, la 4 ne simteam un pic superiori fraierilor care au nimerit la parter. Dupa 2 luni ne stiam intre noi, colegi fiind si eram vesnic pe coridoare, in camere la gramada, in 0 (zero) la bere, am ajuns sa intram in alte camere fara sa batem la usa si sa impartim cu oameni pe care i-am salutat prima data acum o luna ultima bucata de slanina.

Camera noastra, 430 era destul de aproape de baie. Studentii nu sunt recunoscuti in lume pentru gradul lor de organizare si planificare a consumului, mai ales cand vine vorba de tigari, paine, zahar, cafea si hartie igienica. Pentru ca noi eram destul de aproape de baie, vesnic intra cate unul intreband: “Bah! N-aveti niste hartie ca mi s-a terminat si e groasa rau?!?”
Dai cat dai….da la un moment dat am pus o schita facuta de un prieten pe un perete extrem de vizibil de la usa:

n-avem  
Cu timpul am scapat de ‘cersetori’. Nu. De fapt mint. Orice ziceam si faceam, pana la urma tot le dadeam oamenilor daca aveau nevoie(daca era urgent).

Post to Twitter

Pe aceeasi tema:

  • Nimic asemanator. Se mai intampla!